Desi a fost publicata in 2010 eu acum am descoperit-o, deci e noua pentru mine.
Are ce are domnul scriitor cu lumea 20 si blogurile. Cartea ar fi incaput mine intr-un blog si ar fi fost mult mai meditizata. E un set de scurte povestiri in care critica si umorul negru se intalnesc cu picanterii din asa zisa lume mondena din Romania. Nu stiu altii cum sunt, dar subiectul pe mine pe plictiseste.
Acum am toate cartile scoase pe piata de Mihai Gainusa. Fara cap si fara coada ramane totusi in top.
Nikolai Leskov este unul din marii clasici ai literaturii ruse, comtemporan cu Dostoievski si Tolstoi, un model de inspiratie spirituala pentru prozatorul Anton Cehov.
Proza scurta La capatul lumii surprinde in spiritul stilului rusesc modalitatea dificila de propovaduire misionara a credintei ortodoxe in nordul inghetat al Sibieriei, pentru comunitati a carui stil de viata nu se pliau pe stilul traditional de convertire la ortodoie devenit clasic in Rusia timpurie medievala.
La capatul lumii este o poveste cadru, in care un arhierul povesteste despre ceea ce i-a schimbat viata si viziunea in tineretea pe cand era episcop asupra ortodoxiei, incepand cu prietenia sa cu un ieromonah mai putin obisnuit cu ale cartilor, dar cu mult mai multa experienta duhovniceasca. Convertirea triburilor pagane era o responsabilitate grea, de multe ori evitata sau nefacuta cum trebuie. Cum sa le vorbesti unor oameni ai vesnicilor zapezi despre postul cu nuci si seminte pe cand in taiga carnea de ren si urs e singura sursa de hrana?
Ca o concluzie nu botezul trupului conteaza, doar cel al sufletului, asa cum povesteste scriitorul in paginile cartii de mai sus.
Interesanta, dar nu e genul meu 🙂
