Muzeul Național al Țăranului Român organizează joi, 22 mai 2025, de la ora 18.00, în sala Media, la o nouă întâlnire din seria Conferințelor de la Șosea.Theodor E. Ulieriu-Rostás, istoric și cercetător în cadrul Arhivei de Imagine MȚR, ne va vorbi despre redescoperirea unui corpus uitat de fotografie etnografică, realizat în România ultimilor ani ai secolului al XIX-lea de graficianul polonez Vitold Rola Piekarski.

Constrâns la o viață de exil în urma implicării sale în mișcarea socialistă din Varșovia și Cracovia, Vitold (Witold) Rola Piekarski (1857–1909) trăiește în Elveția, Franța și Bulgaria mai înainte de a ajunge în România în 1887. Avea să-și lase amprenta atât asupra începuturilor caricaturii politice în presa românească, cât și asupra graficii de carte din jurul anului 1900, la confluența esteticii Art Nouveau cu căutările unui „stil național”. Stabilit vreme de șapte ani la Târgu Jiu (1892–1899), se alătură primei inițiative descentralizate de creare a unui muzeu în România, Muzeul Județean al Gorjiului (1894). În acest context, Piekarski își cultivă interesele de etnograf și arheolog amator în ieșirile pe teren alături de colegii săi „muzeiști”. Fotografia este integrată de timpuriu în această practică de teren concentrată în zona Gorjului.

Către 1898-1899, Piekarski întreprinde o serie de campanii fotografice în Oltenia și Muntenia rurală, care îl poartă pe cărări adesea nebătute de fotografii profesioniști ai momentului. Deși aceste campanii par să se fi înscris în pregătirile pentru participarea României la Expoziția Universală de la Paris (1900), numele lui Piekarski nu figurează printre expozanții agreați în pavilioanele statului român. Mai mult, corpusul de fotografii constituit în urma acestor campanii era deja în plin proces de dispersare în diverse colecții publice și private în primii ani ai secolului XX, adesea neatribuite explicit lui Piekarski.

Moartea sa prematură a contribuit, fără îndoială, la căderea în obscuritate a activității sale fotografice. Vreme de o sută de ani, o fracțiune consistentă a negativelor lui Piekarski a rămas în „hibernare” arhivistică în fondul de clișee pe sticlă al vechiului Muzeu de Artă Națională. Clișee fără autor, datare sau orice alte informații de context, reinventariate sumar la începutul anilor ’50.

Cercetările întreprinse în ultimii trei ani de Theodor E. Ulieriu-Rostás în Arhiva de Imagine MȚR au dus la identificarea a peste trei sute de clișee pe sticlă care pot fi asociate cu excursiile „muzeiștilor” și campaniile fotografice ale lui Vitold Rola Piekarski din preajma anului 1899.

Conferința de luna aceasta ne propune un parcurs în interstițiile șantierului de cercetare deschis în jurul clișeelor lui Piekarski: un exercițiu de arheologie de arhivă, de investigație la nivelul granular al imaginii fotografice, corelații și slalom printre întrebările deschise ale acestui corpus lacunar.

Întâlnirea va fi moderată de Iris Șerban, curator în cadrul Arhivei de Imagine MȚR.

Evenimentul face parte din programul de cercetare aprofundată și digitizare a patrimoniului fotografic, derulat de Muzeul Național al Țăranului Român cu scopul prezervării, documentării și promovării în rândul publicului a colecțiilor de fotografie veche din spațiul românesc.
Muzeul Țăranului deține una dintre cele mai importante colecții de arhivă etnografică din țară: peste 80.000 de artefacte ce surprind viața de la sat și de la oraș din ultimii 150 de ani, între care și fotografii, înregistrări audio-vizuale, note de teren și dosare de cercetare, jurnale, albume de familie, proiecte de arhitectură, modele decorative și opere de artă naivă țărănească.
Mai multe informații despre Arhiva MȚR pot fi consultate pe platforma online Rețelele Privirii – https://arhiva.muzeultaranuluiroman.ro/ și pe canalele de social media: Facebook Arhiva de Imagine MȚR și Instagram @reteleleprivirii.

Pe 24 Teatrul Masca împlineste 35 de ani de teatru alternativ, trei decenii și jumătate îngranița dintre convenție și libertate, dintre clădire și oraș, dintre actor și comunitate.

Weekendul aniversar Masca 35 reunește un manifest artistic, spectacole, tururi performative, discuții curatoriate, lansări și activări participative în spațiile teatrului și în grădina sa între 23 și 25 mai 2025.

Într-un moment în care ideea de instituție publică se redefinește, Teatrul Masca marchează 35 de ani de existență nu printr-o retrospectivă festivă, ci printr-un manifest viu despre memorie, vulnerabilitate, comunitate și viitor. Acești 35 de ani de Masca înseamnă: o echipă care se reinventează, o clădire care se digitalizează și se deschide, un laborator de teatru alternativ în inima unui cartier, un viitor care nu mai poate fi amânat.

Fiecare zi va include discuții curatoriate, care propun teme importante și actuale pentru Masca, la care vor fi prezenți invitați din domeniul cultural. Acestea vor avea loc fizic, la sediul din Bd. Uverturii nr. 14, și vor fi difuzate în mediul online, pe pagina de Facebook a teatrului.

În cadrul evenimentelor dedicate aniversării, Teatrul Masca va lansa o nouă identitate vizuală și un manifest estetic. Întregul demers este o cale de a le mulțumi celor care au fost și sunt alături de Masca în toate etapele sale, și de a-i întâmpina deschis pe cei curioși să treacă pragul teatrului de acum încolo.

Vineri 23 mai de la ora 15:00 are loc un dialog curatoriat între artiști, critici, cercetători și reprezentanți ai comunității despre contextul cultural actual, despre teatrul de cartier și despre cum putem construi instituții vii, relevante și durabile.Vor lua cuvântul Mihaela Michailov (critic de teatru și dramaturgă), Clara Trăistaru (în calitate de membră a Consiliului spectatorilor), Radu Nica (manager interimar al Teatrului Metropolis și regizor) și Catinca Drăgănescu  (manager interimar al teatrului Masca și regizoare).

Weekendul aniversar culminează sâmbătă, 24 mai, zi care marchează lansarea catalogului bilingv Masca-35 de ani și a galeriei VR Masca Imersiv. Acestea vor fi urmate de o reprezentație unică a manifestului artistic Masca Cœur a cœur, o confesiune scenică despre cum se reconstruiește o instituție culturală din interior, cu toate vocile sale.

Intrarea la evenimentele conexe este liberă, iar la spectacole, accesul se face pe bază de bilet, de invitație sau prin trimiterea unei amintiri legate de Masca .

Tapiserie Verdure » – când arta textilă devine experiență imersivă.

În cadrul secțiunii RDW Design Flags, Institutul Francez din România prezintă instalația « Tapiserie Verdure », semnată de artista franceză Lauriane Obry – o cercetare artistică sprijinită de Agora du Design și Institutul Francez.

« Tapiserie Verdure » propune o experiență imersivă la intersecția dintre realitate augmentată, textile și interacțiunea cu tehnologia digitală, pornind de la două țesături tradiționale păstrate la Muzeul Național de Artă al României. Țesătura devine un suport viu, care invită la reflecție și redescoperire, transformând spațiul și percepția privitorului.

Instalația este găzduită în clădirea emblematică a fostului restaurant Cina (Str. Benjamin Franklin 10), transformată pe perioada festivalului Romanian Design Week într-un veritabil epicentru al dialogului internațional în design și arhitectură.

RDW Design Flags reunește o selecție de expoziții internaționale care reflectă perspective și direcții actuale din designul și arhitectura contemporană, cu participarea unor creatori remarcabili din Austria, Franța, Italia, Spania, Suedia, Ungaria, Cehia, Danemarca și Republica Moldova.

Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul organizatorilor: https://romaniandesignweek.ro/article/rdw–design-flags-0

După un îndelungat șantier de consolidare, început în 2016, și după o vreme necesară primenirii, se redeschid porțile Muzeului Național al Țăranului Român după Paști, pe 25 aprilie 2025.

Este un gest care ne trimite la istoria noastră recentă: momentul 1993, când muzeul a fost inaugurat chiar în a doua zi de Paști. În spiritul muzeografiei inițiate de Horia Bernea și colectivul său în 1990, vizitatorii descoperă chipul unui țăran complex, așa cum poate fi descifrat din obiectele expuse, parte dintr-un patrimoniu muzeal de peste 155.000 de piese.

Muzeul are o istorie centenară tumultuoasă, cu suișuri și coborâșuri. Este continuatorul unor tradiții muzeale care datează încă din anul 1875, când, la propunerea criticului literar Titu Maiorescu s-a constituit, pe lângă Muzeul Național de Antichități, prima secție de artă textilă cu lucrări făcute la sat, de la care colecțiile muzeului păstrează până astăzi mai multe piese: mesaje peste timp cu valoare documentară și emoțională.

La 13 iulie 1906 este înființat un muzeu autonom, dedicat artei țărănești: Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, cu sediul în clădirea fostei Monetării a Statului. Directorul acestei instituții, istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș, va conferi muzeului un statut științific și cultural prestigios. În 17 iunie 1912 se pune piatra de temelie a edificiului care avea să adăpostească Muzeul de Artă Națională, condus timp de 40 de ani de Alexandru Tzigara-Samurcaș. Ca director, a reușit să dezvolte neîntrerupt muzeul și muzeografia etnografică românească, menținându-le în avangarda mișcării de idei europene. În 1953, muzeul a fost alungat din propria-i casă și a funcționat în clădirea Palatului Știrbei din Calea Victoriei, ca Muzeu de Artă Populară. După cutremurul din 1977, a părăsit și acest sediu, fiind unificat, administrativ, cu Muzeul Satului. Abia în 1990 ministrul Culturii, Andrei Pleșu, decide readucerea colecțiilor în clădirea din Șoseaua Kiseleff și (re)înființarea muzeului, sub numele de Muzeul Țăranului Român. Horia Bernea (noul director, bun cunoscător al satului) și colectivul său de specialiști vindecă muzeul de rănile îndelungatei sale bejenii, transformându-l într-o instituție de avangardă a muzeografiei românești. Datorită contribuției lor, în 1996 muzeul a fost distins cu prestigiosul premiu EMYA (Muzeu European al Anului), fiind singura instituție muzeală din România care a primit această recunoaștere.

Din decembrie 2000, muzeul a fost condus de valoroși oameni de cultură: acad. Dinu C. Giurescu (2000-2005), antropologul Vintilă Mihăilescu (2005-2010), istoricul Virgil Ștefan Nițulescu (2010-2016; 2019-prezent) și artista Lila Passima (2016-2019).

La aniversarea a 35 de ani de la reîntoarcerea Muzeului de la Șosea acasă, în Kiseleff nr. 3, se deschide la parterul muzeului expoziția „Legea creștinească”. Aici, fiecare sală vorbește despre rânduiala credințelor și frumusețea artei țărănești.