Pe 26 noiembrie 2024, Goethe-Institut a marcat 45 de ani de existență în România. Deschis la București în 1979, a fost primul institut cultural al RFG într-un stat membru al Pactului de la Varșovia, fiind rezultatul unor eforturi diplomatice de aproximativ zece ani. În contextul social și politic al unei țări comuniste, dominate de teama permanentei supravegheri, de imposibilitatea de a prevedea ce urma să se întâmple, de interdicția deplasării dintr-o țară în alta și de pedepsirea emigrării, însăși denumirea de la acea vreme – Casa de Cultură a Republicii Federale Germania / Kulturinstitut der Bundesrepublik Deutschland – a fost obiectul unor negocieri îndelungate.
Trecerea de la momentul fondator la prezent este marcat de o punte peste timp și generații, prin intermediul unei instalații performative. Momentul artistic își propune, pe de o parte, să reconstituie simbolic, pornind de la documente de arhivă, articole din ziare, fotografii și câteva mărturii ale angajaților germani, parcursul Institutului Goethe în România, de la deschiderea din 1979 și până la perioada de tranziție de la începutul anilor 90. Difuz, din cauza permanentei cenzuri, transferul cultural germano-român a reușit, totuși, să străpungă granițele de sârmă ghimpată – atât pe cele fizice, cât și pe cele simbolice – și să creeze insule de dialog și de contact cu o lume liberă.
Spațiul central al instalației este rezervat vocilor tinere, selectate în urma unui open call care a invitat artistele și artiștii generației Z să reflecteze asupra modului în care se raportează la Goethe-Institut, din perspectiva propriilor preocupări și căutări artistice:
Alma Buhagiar, alături de Răzvan Chirilă (imagine), Lidia Ilici (univers sonor), Ilinca Miroșanu (montaj) și Theodor Cristian Niculae (scenografie), construiesc prin intermediul unei instalații video ”celule ale memoriei”, aducând în prim-plan oameni (respectiv pe bunicii ei, Sanda și Corneliu Buhagiar, precum și pe actrița Emilia Dobrin) și locuri din București, care, prin destine paralele, au fost indirect martore ale traseului Goethe-Institut.
Iulia Enkelana explorează în seria ei de fotografii condiția de artistă/artist și natura creativității, chestionând în ce măsură depinde creativitatea de accesul la artă și informație, prilejuit de diferite instituții și structuri politice, precum și de avantajele materiale ale traiului într-un spațiu sociopolitic sau altul.
Vlad Hodrea propune o instalație sonoră care explorează un dialog între două voci: una vorbind limba română și cealaltă germană, reușind să comunice cu ușurință în ciuda diferențelor lingvistice. Luând forma unui eseu audio, împletind povești și poezii în ambele limbi, instalația construiește punți între culturi.
Mai multe detalii aici:
