O hartă digitală unică vă permite să explorați gratuit vasta rețea de drumuri antice a Imperiului Roman.Arheologii au întocmit cea mai detaliată hartă de până acum a drumurilor din întreg Imperiul Roman în anul 150 d.Hr., totalizând aproape 300.000 de kilometri lungime
O nouă hartă cuprinzătoare a drumurilor romane a mărit dimensiunea cunoscută a rețelei de transport terestru a imperiului cu aproape 60% – și este disponibilă pentru oricine să o exploreze online.
Proiectul, numit Itiner-e, reunește cartografie topografică, imagini din satelit și secole de înregistrări istorice în ceea ce creatorii săi spun că este primul set de date deschis de acest fel.
„Ideea proiectului a apărut dintr-o frustrare enormă”, spune Tom Brughmans de la Universitatea Aarhus din Danemarca. „Este probabil cel mai enigmatic subiect din arheologia romană. Avem chiar și proverbe care spun «Toate drumurile duc la Roma». Așadar, de ce naiba nu pot descărca toate drumurile romane? Unde sunt?”
Brughmans și colegii săi au încorporat dovezi dintr-un set amplu de studii și au trasat rute mai realiste pentru drumurile cunoscute anterior pentru a produce o hartă a rețelei rutiere așa cum ar fi putut arăta în jurul anului 150 d.Hr.. De asemenea, au acordat amplasării fiecărui segment de drum un grad de veridicitate, bazat pe calitatea sursei.
Conform datelor lor, lungimea totală a rețelei rutiere la acea vreme era de aproximativ 299.171 de kilometri – mult mai mult decât estimarea anterioară de 188.555 de kilometri dată de Atlasul Barrington al lumii grecești și romane.
Setul de date arată că, de asemenea, deși avem dovezi solide pentru începuturile și sfârșitul multor drumuri, doar 2,8% din lungimea rețelei poate fi localizată cu precizie – în limita a 50 de metri în munți și 200 de metri pe teren plat.
Pentru Brughmans, acest lucru reflectă cât de dificil poate fi să obții finanțare pentru excavarea unor drumuri romane întregi, ceea ce înseamnă că pur și simplu nu s-au făcut multe lucrări arheologice. De asemenea, drumurile majore au fost reconstruite de nenumărate ori de-a lungul istoriei, așa că poate fi dificil să descoperi calea originală.
Deși drumurile romane sunt renumite pentru că sunt drepte, este un mit că acestea au fost întotdeauna astfel, spune Catherine Fletcher de la Universitatea Metropolitană din Manchester, Marea Britanie. „Drumul dreptul nu a fost întotdeauna cea mai ieftină sau practica opțiune, mai ales pe teren muntos”, spune ea. „Adesea, acolo unde exista un traseu preexistent, romanii îl adaptau în loc să construiască din nou.”
O mai bună cunoaștere a rețelei rutiere romane poate contribui la înțelegerea multor evenimente cu impact major din istoria europeană. Apariția creștinismului timpuriu, migrația în masă și pandemiile la nivel continental sunt toate fenomene care au fost influențate de sistemul rutier roman, spune Brughmans.
În ciuda importanței lor, drumurile sunt adesea trecute cu vederea, deoarece nu sunt la fel de strălucitoare ca amfiteatrele și gladiatorii, spune Fletcher. „[E ca acea] scenă faimoasă din Monty Python”, spune ea, „în care vorbesc despre ce au făcut romanii pentru noi și spun: «Și drumurile… Ei bine, evident drumurile! Drumurile sunt, evident!».”
Itiner-e – Atlasul Digital al Drumurilor Antice
Itiner-e își propune să găzduiască cel mai detaliat set de date digitale deschise despre drumurile din întregul Imperiu Roman. Crearea datelor este un proiect colaborativ continuu, editat de o comunitate academică. Itiner-e vă permite să vizualizați, să cercetați și să descărcați hațrțile de drumuri.
——-
Drumurile Imperiului Roman au restructurat mobilitatea în zona mediteraneană. Acest film de animație dezvăluie diversitatea drumurilor romane, de la drumuri pavate care duceau către orașe antice importante, prin cărările largi pentru cămile din deșertul egiptean, până la drumurile abrupte din trecătorile montane.
Accesați https://itiner-e.org/ pentru a explora harta drumurilor antice romane.
——
Itiner-e pe YouTube
Această animație a fost posibilă datorită grantului de cercetare Sapere Aude (0163-00060B) al Danmarks Frie Forskningsfond (DFF).
——-
