Toata lumea are acele guilty pleasures, sau placeri vinovate de care ne rusinam. Daca ca ganditi la aspecte neo-puritaniste, departe de mine aceste ganduri. Voi scrie astazi despre placerile vinovate ale unui adult pentru copilul din sine.
Societate ne constrange ca incepand de la o anumita varsta sa fim adulti; tricourile Hello Kitty sunt pentru adolescente, insignele pentu tineri rebeli, jucariile de plus pentru copii, iar imprimeurile cu animalute amuzante erau pentru mignionii de la gradinita. Suntem oameni mari, sa lasam copiilariile.
Dar ce e mai frumos oare ca reinnoirea momentelor placute decand eram copii. Inghetata la dozator, vata de zahar, furatul prajiturilor din camara atunci cand scapam cateva minute de sub supravegherea mamei. Ca orice copil ma bucuram de orice clipa, si traiam in prezent, nestiind de trecerea timpului. Imi amintesc ca acele momente au fost singurele in care am simtit ca experimentat fericirea adevarata. Eram eu cu mine, descoperind lumea in modul propriu. Aveam un stil de joaca diferit de al copiilor de varsta mea. Desi eram fata nu-mi placeau papusile. Am si acum acasa cele trei papusi pe care le-am primit cadou. Nu ma jucam cu ele, doar le spalam hainutele si atat. Erau doar simple obiecte de decor. Mie imi placea sa cutreier dealurile, sa ma imaginez un cercetator stiintific care face reportaje pentru Teleenciclopedia( o emisiune stiintifico-eductiva care se derula cu mult timp in urma pe TVR1), visam sa explorez padurile amazoniene, sa fotografiez maimute in jungla, si sa colectionez pietre din insule, si sa petrec timp cu verisorul meu care era in aceiasi ureche cu mine. Din acele jucarii de exterior de care m-am bucurat in copilarie sunt cele din categoria triciclete si trotinete . Mai intai am avut o tricicleta pe care am pedalat-o pana la varsta de 5 ani. Apoi aveam o trotineta de metal argintie cumparata de tata, sau confectionata de el, ca nu-mi spusese, era doar un cadou pentru copilul care nu avea stare. Eram pur si simplu extaziata de aceasta inventie umana, fiind mult mai placuta joaca cu trotineta decat cu bicicleta pe care niciodata nu reuseam sa-mi gasesc echilibrul.
Jucariile de casa care imi placeau era: set oglinda si perie de par, galetusa pe care o umpleam cu apa ca sa ud florile, caramizile lego; cand am crescut mai mare ma bucuram de jocurile oamenilor mari: joc de puzzle in familie, un joc pe sah adaptat abilitatilor mele; mai jucam sah cateodata cand castigam in fata tatei, si castiga mama. Asa invatasem in viata ca nu intotdeuna castigi, ca exista un echilibru in toate. Joaca ne pregateste pentru cand suntem oameni mari.
Imi plac si acum aceste jucarii pentru copii: trotinete mici pentru oameni mari. Trotienta devenise o jucarie comuna pentru verisorul meu ce o gasea la fel de fascinanta. Si asa zilele trecute cand ma plimbam prin parc am vazut o doamna ce se plimba cu o trotineta. Imediat am avut o revalatie a copilariei si mi-am zis: Ce-ar fi daca-ar fi/Sa fim noi iarasi doi copii?.
Sursa foto: trotineta- bestkids.ro
Asa ca gasit pe un site cu jucarii Bestkids o trotineta pentru adulti: Trotineta Hot&Chocolate cel mai apropiat model de jucaria mea din copilarie. Este pliabila cu cadru si cric din aluminiu si ghidon ajustabil, avand un sistem de pliere rapida. Are un ghidon ajustabil pentru orice marime, roti cu rulmenti 8″, accepta orice omulete cu o greutate de pana la 100 kg, si orice copil cu varsta intre 5 si 99 de ani.
Dar sa nu va formati o impresie gresita cum ca as fi fost o obraznicatura de copil, ce umbla doar pe afara. Din jocurile de interior imi placeau jucariile cu caramizi lego, cred ca printre putinele jocuri care ma fascinau la fel de mult ca si pe ceilalti copii. Nu stiu altii cum sant dar un set de lego basic bricks deluxe cu care poti construi orice pot fi un cadou pentru orice adult care nu vrea sa renunte la copilarie.
Fiecare cu ale sale. Am prietene care inca mai colectioneaza jucarii de plus, au accesorii si haine imprimate cu Hello Kitty, si nu se dau la o parte de a sotron jucand 1-2 minute cu copii din vecini.
Voi ce amintiri aveti legate de copilarie?
Leave a comment