Imi place the Garfield Show. Un motan cu chef de aventura (din cand in cand), pufos, caruia in cam place viata: lazania, paste, pizza, si sa doara dimineata. Parca ma vad pe mine: ironii,  orbit de cafea, mancare italiana la ore fixe.  Diferenta sta in faptul ca mie imi place iaurtul, si nu refuz o felie de pizza cu anchoa.

Primul episod cu si despre Garfield l-am vizionat intr-o dupa amiaza la Neptun, intr-o vara prea fierbinte, care dupa o balaceala m-a trimis direct la somn. N-am mai dormit caci am dat peste Boomerang TV, si cu al sau personaj blanos: Garfield. Si de atunci a inceput distractia.

De ce imi place Garfield? Pentru ca e un model de relaxare intr-o lume intro-o continua cautare, si acumulare. Muncim ca sa ne cumparam lucruri de care nu avem nevoie, sau doar ca sa impresionam persoanele care nu ne plac. Sa moara dusmanii, cum ar zice unii. :))

Din cand in cand trebuie sa fim Garfield. Sa ne bucuram de lucrurile care ne aduc relaxare si bucurie. O pizza alaturi de cei dragi, momente petrecute pe canapea cu un prieten drag, sau vizionarea unui serial de desene animate preferat.

Desenele animate mie imi aduc zambetul pe buze si imi amintesc de copilarie, de personajele de animatie preferate: Bugs Bunny, Woody the Woodpecker, Tom & Jerry. Cand suntme copii privim cu inocenta si curiozitate viata animalelor, lucru ce ar trebui perpetuat si la maturitate. Sa nu uitam ca frica fata e animale a dus de exemplu la uciderea ultimului urs in Elvetia. Aceste desene animate ce personifica animale, contribuie la o educatie ecologica  de viitor.  Am putea spune ca povestile copilariei prin viata prin transformarea lor animatii. Asa am devenit constienti ca si animalele au simtiri, le este foame, sete, le doare capul, respira, traiesc. Cruzimea poate aparea si din nestiinta, si ignorata.  Pot spune ca desenele animate ne-au facut mai buni. Happy endings forever!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din cand in cand o pauza este binemeritata, iar Garfield stie asta!