Timpul trece repede, si lucrurile adesea nu se prea schimba. Credem in puterea revolutiilor de  a schimba ceva in bine.  Adultii ne-au soptit deja la ureche: au trecut 25 de ani  de când oamenii din Romania au reusit printr-o lupta fizica, emotionala si spirituala sa doboare regimul totalitarist  comunist. Au vrut dreptate, egalitate, si fraternitate. Desi culmea dezideratul doctrinar al comunismului ara egalitate pentru toata lumea, era doar pentru ei. Ceilalti aveau egalitate in saracie si asuprire.

Adesea auzim pe strada ca lucrurile nu s-au schimbat in bine. Ca pe timpuri era asa si asa; ca parca era mai bine. Cumunismul a fost un experiment,  o utopie. Nu putea dura o vesnicie. Cumunism pur nu exista, si nu va putea niciodata sa fie. Romania un experiment esuat al unui socialism extrem si a unui comunism care nu s-a integrat. Nu zic ca epoca capitalista e vesnica, si perfecta; dar e o etapa.

Eu m-am nascut in 1988; nu am martorul vremurilor, dar altii mai mari ca mine au fost. Mama are o vorba: la timpuri noi, tot noi. Cam asta este impresia generala: oamenii au luptat, dar si noi trebuie sa luptam in continuare. Ce a fost inainte, e si acum. Urmasii celor de dinainte de 89 isi continua nestingheriti experimentul.

Daca crezi ca nu  mai exista speranta, documenteaza-te. Intre 17 si 23 martie,  se desfasoara in Bucuresti  festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului, One World Romania, aflat la a VII-a ediție. 50 de filme de calitate despre drepturile omului, despre democratie asa cum ar trebui sa fie, despre unitate, despre mitul  separarii puterilor in stat, despre cum presa a uitat sa fie.

Spulbera-ti prejudecatiile, si uita tot ce-ai aflat pana acum!

Vizionare placuta!