A doua ediție a rezidenței Artă și Antropologie, organizată în comuna Luncavița din arealul Dobrogei de nord, a stat sub semnul schimbărilor, adaptărilor și transformărilor amorfe dintre natural și antropic. Desfășurate în două serii, la sfârșitul primăverii, și respectiv, la începutul toamnei, cercetările realizate surprind mediul natural și infrastructura locală într-o ipostază a timpului și spațiului care nu se mai ghidează profund după dinamici ancestrale. Fosta zonă inundabilă a Dunării, s-a preschimbat într-un loc care aclimatizează deopotrivă animale non-umane și mașinării, instrumente de conviețuire între analog și digital și strategii de eficientizare spontane și creative. Interesante sunt adaptările, hibridizările și formulele proprii de a negocia modernul și tradiționalul.

Dacă expoziția aici a fost cândva o apă (Muzeul Național al Țăranului Român, septembrie 2023) s-a coagulat în jurul hărții mentale a bălții, cea de-a doua expunere a cercetărilor artistice și antropologice stă sub semnul glosarului. Participanții familiarizați cu eco-nostalgia colectivă a localnicilor, au pătruns acum în micro-universurile personale și au căutat să se apropie de ritmul care-i mișcă pe oameni zi de zi. Fragmentele asamblate în discursul expozițional recuperează realități pierdute, stări ale locului și ipostaze actuale ale conviețuirii dintre localnici și împrejurimile cotidiene.

Obiectele artistice și documentare preiau materialitățile domestice și suprafețele sensibile descrise de vocabularul local pe care participanții și l-au însușit, iar formula glosarului organizează conceptual pasajele disparate și punctele comune ale descoperirilor din teren. Fiecare cuvânt din vocabularul local, explicat și plasat în contextul regional, reprezintă un hipernim pentru o serie de teme care se regăsesc în cercetările antropologice și artistice. Cuvintele regionale cu etimologii din limba turcă, bulgară, ucraineană – cerdac, zăton, prival – sau neologismele – panou fotovoltaic, tricicletă electrică – trimit la subiecte precum relația cu natura, rolurile de gen, negocierea tradiționalului cu modernitatea, ritualurile magice și „acareturile” din proximitatea existenței umane.

Măsura în care condiția traiului cu pământul este îndeplinită este un subiect aprig de discuție în comunitate, a cărei etică a muncii se vede interogată de noile facilități ale modernității. Nimeni nu mai vrea să facă munca grea a câmpului, ni se spune frecvent, aceasta fiind înlocuită de utilaje mecanizate: „acum sunt cositori, nu mai este omul”. […] Într-o cascadă a modernizării, lipsa muncii manuale a câmpului duce, potrivit localnicilor, la dispariția animalelor de povară și înlocuirea lor cu triciclete electrice. (Alexandru Vârtej, antropolog)

Casele din Luncavița, odinioară simple adăposturi ale familiilor numeroase, își regăsesc acum un nou rol, acela de „case de oaspeți”. […]. În pragul porții caselor, bătrânii satului își petrec zilele cu privirile ațintite spre zare, așteptând cu nerăbdare reîntoarcerea celor dragi, sperând ca nepoții și copiii să le calce pragul și să le readucă la viață locuințele odinioară vibrante. Această tranziție dezvăluie o problemă mai adâncă, mai exact exodul rural și ruptura dintre generații. Tinerii pleacă în căutarea unor oportunități mai bune, așa cum ne-au mărturisit mai mulți localnici, lăsând în urmă satul care le-a format identitatea. Casele, deși îngrijite cu dragoste, își pierd din funcția primară de locuință familială, devenind simboluri ale așteptării și speranței neîmplinite. (Andreia Pîrvu, masterand antropologie)

La început de septembrie am continuat cartografierea narativă și vizuală începută anul trecut urmând subiecte din vara lui 2023 și inițiind altele noi. În primele zile am ajuns, pe urma peștelui și a papurei, în Parcheș la vreo 40 km de Luncavița. Mi-am amintit descrierea lui tanti Florica – „aurul după pământ” – când ne-a povestit vara trecută despre papura de pe canalele din Parcheș amintindu-i de abundența de odinioară din Luncavița, înainte de îndiguirea Dunării. În Parcheș încă coexistă păsări, pești, insecte, oameni și bărci, cu vâsle, cu motor și mai nou venitele bărci „hibride”, adică cu panouri fotovoltaice. La vederea unei astfel de bărci narațiunea a făcut un salt la altă resursă a Dobrogei, soarele, și modul în care el ajunge de curând în viețile oamenilor, transformat în electricitate. În Luncavița panourile fotovoltaice se întind pe multe acoperișuri. Peste 70 de gospodării au panouri instalate prin programul Casa Verde. Iar numărul se va dubla în urma sesiunii de toamnă de accesare de fonduri. Pregătirile pentru depunerea dosarelor erau în toi când am discutat cu Marian Ene, unul dintre consultanții în accesare de fonduri din comună. În timpul explicațiilor tehnice despre programe de finanțare, instituții implicate, etc, povestea a revenit câteodată la senzorialul bălții: „Când mergeam în deltă cu stupii mirosul era o nebunie. Și acum îl știu, mirosul de izmă dimineața când trecea herghelia de cai din Pardina. Mirosul de mentă călcată în picioare de cai de dimineață când ne trezeam.” (Andreea Pielescu, antropoloagă)
Farmecele și magia în relații. Farmecele sunt o altă componentă centrală în universul mistic relatat de una dintre interlocutoarele noastre. Practicile legate de farmece – în special cele care „leagă cununia” unei fete – sunt expresii ale fricilor și conflictelor interpersonale. Într-o societate în care mariajul este adesea o garanție a stabilității sociale și economice, capacitatea de a interveni în destinul romantic al cuiva prin farmece devine o armă puternică. Firul de lână cu noduri, ascuns sub o piatră pentru a lega cununia unei fete, este un simbol arhaic al manipulării și controlului. Descifrarea acestui fir și „desfacerea nodurilor” pentru a elibera destinul fetei sugerează o analogie între firele fizice și firele invizibile care leagă sufletele și viețile oamenilor. Aceste farmece nu doar că reflectă rivalități și invidii între femei, ci și tensiunile sociale legate de statutul marital într-o lume în care căsătoria poate să fie unul dintre puținele moduri de a asigura securitatea economică și socială. (Camelia Aramă Sungubaz, masterand antropologie)

Alexandru Vârtej este absolvent al programului masteral de Antropologie al SNSPA. Interesele sale principale de cercetare vizează infrastructura și mediul, punând accentul pe studiul interacțiunii oamenilor cu materia non-umană, vie și ne-vie. În acest sens, a realizat o cercetare în zona Dobrogei de nord, în satul Jurilovca, cu privire la transformările și adaptările saunelor lipovenești, în contextul socio-ecologic marcat de migrație și schimbări climatice, ale cărei rezultate preliminare au fost prezentate în cadrul conferinței „The Future is Heritage”, Arnhem, Țările de Jos, (2021).
Andreea Pielescu are o experiență profesională de peste 15 ani în human centered design, marketing strategic și customer experience, studiile exploratorii, cantitative și experimentele fiind o constantă în proiectele sale. A absolvit masterul de Antropologie al SNSPA cu o lucrare la intersecția dintre antropologie patrimonială, cultură materială și antropologie politică. Interesele principale de cercetare ale Andreei sunt patrimoniu material și imaterial, cultura materială și spațiul urban.
Andreia Pîrvu este studentă la Masteratul de Antropologie din cadrul SNSPA. Ea consideră că această disciplină îi oferă ocazia de a explora și înțelege diversitatea umană. Este fascinată de oameni și de schimbările subtile care modelează natura și societatea. În prezent, parcursul ei de cercetare se coagulează în jurul interacțiunilor uman-natural și a modurilor în care tradițiile și obiceiurile adaptează și transformă oamenii. În cadrul Rezidenței Artă și Antropologie din luna mai, Andreia s-a integrat în atmosfera satului culegând tortițe de tei, smocuri de mușețel și salbe de povești. Personalitatea ei de culegătoare s-a topit în ritmul locului și în realitățile pe care le-a investigat.
Camelia Sungubaz Aramă este absolventă a Facultății de Comunicare și Relații Publice (SNSPA), iar în prezent este studentă la Masterul de Studii Vizuale si Societate (SNSPA). Interesată de fotografie și artă, Camelia încearcă să se apropie de oameni și de poveștile lor prin cercetare antropologică.
Lena Ciobanu folosește arta ca pe un proces, o descoperire intuitivă a lumii unde mediile de exprimare se descompun unele în altele. Este atrasă de descoperirea intuitivă a simţirii umane şi a conexiunii profunde pe care fiinţele le au cu ele însele şi cu lumea din jurul lor. Se găsește pe sine prin tot ceea ce face, plutind într-o estetică a realismului magic. Are două tipuri de aborđări: cea de jurnal, autoetnografie, unde face conexiuni între întâmplările din viața ei, ceea ce percepe şi simte într-un anumit context şi cea a unei abordări teoretice, detașate, gândite și analizate în amănunt.
Matei Emanuel este un artist vizual emergent care studiază și lucrează în București. Practica lui artistică presupune formularea unor ironii sociale prin intermediul unor obiecte realizate din materiale și tehnici variate. Artistul mizează pe introducerea unor lucrări cu estetică de produs în serie într-o lume a artei în care valorile și așteptările sofisticate discreditează aprecierea unei atitudini comice.
Maria Guțu și-a făcut studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău și online la școala de fotografie Docdocdoc, Sankt Petersburg. Este interesată, în mod special, de noțiunea de tinerețe, spațiile izolate și legătura dintre om și mediul său. Din 2021, Maria Guțu este membră a WomenPhotograph. În 2022, a fost selectată la Sony World Photography Awards, Open Competition: Portraiture. În 2023, a fost selectată cu o fotografie în cadrul proiectului Homeland la Sony World Photography Awards, National & Regional Awards. Grant de mentorat acordat de Fundația pentru fotografie în zona Balcanică-VID (2023).
Matei Rădulescu a studiat Grafică la Universitatea Națională de Arte din București. Interesele sale gravitează în jurul ilustrației, benzii desenate și al imaginii plastice ca mijloc de a spune povești păstrând însă la bază primaritatea desenului ca mod de expresie. Prin intermediul creațiilor sale vizuale, el explorează și transmite diverse întâmplări și experiențe personale, transformându-le în introspecții ale spațiilor pe care le populăm, precum și ale celor pe care doar le traversăm într-o anumită etapă a vieții.
Alexandra Elisabeta Moț este un istoric de artă la început de drum care îmbină practica de conservare a patrimoniului cu cercetarea. A absolvit recent Universitatea Națională de Arte la secția Istoria și Teoria Artei iar actualul ei proiect de cercetare extins se referă la instrumente de domesticire a privirii cailor și reimaginarea relației uman/cavalin în arta contemporană. Deși urmărește să se specializeze în reprezentări ale naturii în artă modernă și contemporană, încearcă să-și extindă metodele de investigare prin cercetare artistică și interacțiune situată cu non-umanii pe care-i studiază.

Artă și Antropologie este o inițiativă @laborator_artistic.
Asociația Laborator Artistic este un proiect demarat în primăvara anului 2020 care și-a propus să devină un partener viabil pentru artiștii emergenți prin crearea de oportunități nu doar expoziționale ci și de învățate și experimentare prin dialog și susținere reciprocă. Până în prezent asociația a organizat expoziții în cadrul ediției NAG 2020, în spațiul @stirbei47 și în @spațiul Dialog de la etajul 4 al MNAC, expoziția “aici a fost cândva o apă” la Muzeul Național al Țăranului Român și a demarat inițiativa Instituitul Jocului a cărui primă Școală de Vară a avut loc în iulie 2024 la Amzei Creative Corner prin sprijinul The Institute.
„Artă și Antropologie” este un proiect inițiat de Asociația Laborator Artistic și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Cea de-a VIII-a ediție Spotlight – Festivalul Internațional al Luminii transformă Capitala, între 11 și 13 octombrie, într-o scenă deschisă cu spectacole de video mapping impresionante pe clădiri istorice, instalații multimedia și experiențe interactive. Cel mai popular eveniment de artă vizuală al Bucureștiului reunește la această ediție artiști locali și internaționali ale căror creații reconfigurează Calea Victoriei și clădirea ARCUB – Hanul Gabroveni cu momente de lumină și culoare.

Ediția Spotlight 2024, intitulată București 565. Conexiuni urbane, se concentrează pe o tematică complexă ce reflectă interacțiunea dintre arta new media și provocările contemporane. Prin instalații interactive, proiecții de video mapping și spectacole de lumină, festivalul oferă o interpretare artistică a modului în care comunitățile urbane se dezvoltă, influențate de evoluția tehnologică și de nevoia tot mai acută de protejare a mediului. Publicul este invitat să exploreze diverse aspecte ale vieții urbane moderne, de la legătura om-natură până la viitorul sustenabil al orașelor, prin prisma artei digitale care transformă Bucureștiul în hubul cultural al momentului.

O premieră în tradiția festivalului, Spotlight #8 marchează deschiderea, la ARCUB – Hanul Gabroveni, a uneia dintre cele mai ample expoziții retrospective a renumitului grafician și ilustrator Tudor Banuș. Proiecția Delir Controlat – Tudor Banuș realizată de Cultech – The Art Behind Technology va transforma fațada clădirii Hanului Gabroveni într-un adevărat portal către lumi suprarealiste și mitologii contemporane. Proiecția video va fi acompaniată, în prima zi de festival, 11 octombrie, de muzica Melody Bar DJ’s, oferind astfel publicului o experiență integrată.

De asemenea, în traseul acestei ediții se înscriu clădiri și locații emblematice din Capitală: Cercul Militar Național, Teatrul Odeon, Palatul Telefoanelor, Hotelul Novotel, Magazinul Muzica, Piața Revoluției, Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul Național de Artă al României, Piața George Enescu și Hotel InterContinental Athénée Palace Bucharest. Programul Spotlight 2024 începe la ora 19.00 în fiecare zi de festival și se termină la ora 23.00.

Printre instalațiile de mari dimensiuni care vor anima Calea Victoriei se numără Angel Radios, semnată de artistul Mihai Popescu, amplasată la Cercul Militar Național. Îngeri luminoși vor reacționa senzorial la atingerile vizitatorilor și vor provoca participanții să își descopere propria voce și să devină parte integrantă a actului artistic, într-un dialog continuu dintre sacru și profan.

Artistul Julien Menzel participă, în premieră la Spotlight, cu două creații impresionante: lansată la Festivalul Luminii de la Copenhaga, instalația audiovizuală Echo invită publicul, la Muzeul Național de Artă al României, să experimenteze interacțiunea dintre lumină și sunet, iar aripile păsării gigantice Phénix vor aduce în Piața George Enescu un mesaj despre salvarea speciilor vulnerabile.

Artistul vizual Émilien Guesnard prezintă, în Piața Revoluției – Ansamblul monumental Iuliu Maniu, instalația imersivă de lumină și sunet asklipion, inspirată de vechile temple de vindecare greco-romane. Instalația include 120 de lămpi iluminate care adăpostesc plante conservate, cu lumina și sunetul sincronizate pentru a reflecta proprietățile miraculoase ale fiecărei plante.

Instalația Silent Prayer a creativilor 360 Revolution, amplasată în Piața Revoluției, pune Ansamblul monumental Memorialul Renașterii în centrul unui spectacol profund, unde raze luminoase vor da impresia de unire a cerului cu pământul. Totodată, 360 Revolution participă, și în acest an, cu Discoball, unul dintre cele mai apreciate momente artistice de către public. Sfere luminoase vor crea o atmosferă electrizantă lângă Magazinul Muzica, unde cele mai apreciate hituri vor fi mixate de DJ-ii Radio Europa FM și Virgin Radio România.

În concordanță cu tema festivalului, Kaustik aduc în prim-plan impactul devastator al încălzirii globale prin Sunny Side Up, ouă prăjite supradimensionate cu care privitorii pot interacționa, în zona Hotelului Novotel.

De la subiectul încălzirii globale festivalul transportă publicul în zona energiei verzi, prin momentul inedit Energy – Power up your Future, propus de Les Ateliers Nomad. Trecătorii de pe Calea Victoriei se vor putea lua la întrecere pe două biciclete și vor deveni creatorii unei proiecții luminoase futuriste pe clădirea Palatului Telefoanelor, unde rădăcini și liane vor îmbrățișa zidurile, înfășurându-se organic în jurul elementelor arhitecturale.

Din traseul Spotlight 2024 nu lipsesc și momentele de video mapping pe clădiri istorice ale Capitalei. Artistul multimedia Vali Chincișan, câștigătorul premiilor I la Dublin Winter Lights 2023, respectiv Tokyo 1 Minute Festival 2023, și Adistu, creativ cu performance-uri în peste 25 de țări, prezintă pe fațada Bibliotecii Centrale Universitare Era Fusion: Artistic Dialogues of Old and New, o confruntare artistică între nou și vechi ce își propune să reflecte interconectivitatea dintre trecut și prezent, dintre tradiție și inovație.

MotionLab aduc în centrul atenției Teatrul Odeon, unde video mappingul Mozaic Urban împletește trecutul și viitorul într-un dans al formelor și culorilor prin linii de energie luminoasă ce evocă ritmul alert al vieții urbane.

Parte din programul Spotlight 2024, Hotelul InterContinental Athénée Palace Bucharest devine scena proiecției Urban Pulse: The Flow of the City a artiștilor multipremiați Mindscape Studio, în care orașul este portretizat ca o entitate vie unde elementele converg și diverg, formând o rețea complicată de conexiuni.

De la dialoguri între realitate și fantastic la momente de introspecție, de la sacru la cotidian, proiecțiile și instalațiile interactive din cadrul Spotlight 2024 oferă o veritabilă experiență sinestezică, în care publicul devine martorul unei metamorfoze vizuale ce redefinește legătura dintre artă, tehnologie și spațiul urban.

Despre Spotlight – Festivalul Internațional al Luminii

Spotlight – Bucharest International Light Festival, ajuns la a VIII-a ediție, este unul dintre evenimentele bucureștene care atrag anual peste 100.000 de spectatori. Lucrări artistice, instalații, sisteme de iluminare arhitecturală și video mapping transformă clădiri emblematice din București, precum Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul Național de Artă al României, Teatrul Odeon, Cercul Militar Național sau Palatul Telefoanelor.

Inaugurat în 2015, în contextul Anului Internațional al Luminii, Spotlight a reunit de-a lungul timpului sute de artiști români și internaționali și s-a bucurat de colaborări cu unele dintre cele mai prestigioase festivaluri de profil din Europa (Fête des Lumières – Ville de Lyon, Festivalul Luminii de la Berlin, Signal Festival din Praga). Începând cu anul 2023, Spotlight este membru al ILO – The International Light Festivals Organisation, cea mai amplă rețea internațională de festivaluri dedicate luminii. 

Mai multe informații despre programul festivalului și instalațiile participante sunt disponibile pe arcub.ro și pe spotlightfestival.ro.

Instalația concepută de Vlad Benescu și Alexandra Mihaela Dancs deschide seria evenimentelor performative din cadrul proiectului Somatic Freaks – Revoluția Proprioceptorilor care are la bază studiul propriocepției și al metodelor de îmbunătățire a acesteia prin antrenarea echilibrului, din perspectivă coregrafică.

Timp de trei ore, cei doi performeri explorează dinamic echilibrul prin interacțiunea cu obiecte supradimensionate. Fizicalitatea lor se adaptează la forma și mecanica acestora într-o coregrafie a mișcărilor subtile capabile să transforme mediul în care ele se produc. Astfel, granița dintre manipulare și simbioză, organic și mecanic, uman și non uman se estompează. Alexandra și Vlad creează un peisaj în permanentă schimbare, angajând corpuri, obiecte și spațiu într-un dialog continuu între efemeritatea stabilității și imprevizibilitatea momentelor de dezechilibrare.

Instalația poate fi privită ca un laborator de lucru în care reușita și eșecul structurează experiența, ca o meditație asupra (re)găsirii echilibrului într-o lume instabilă, dar și ca o explorare a dinamicii relației dintre cei doi performeri în care încrederea, negocierea și conștientizarea reciprocă constantă sunt esențiale pentru menținerea armoniei într-un mediu în continuă transformare.

În intervalul orar 17:00 – 20:00, publicul este invitat să vină oricând și să rămână cât dorește. Accesul la expoziție gratuit, SAC @ MALMAISON: Atelierele Malmaison, etajul 2, Calea Plevnei 137C, Galateca: Strada C. A. Rosetti 2-4.

Somatic Freaks – Revoluția Proprioceptorilor este un proiect al Asociației Art No More, conceput de Vlad Benescu și Alexandra Mihaela Dancs, co-finanțat de AFCN, oferă publicului în lunile septembrie, octombrie și noiembrie ale acestui an un performance de dans contemporan, o instalație performativă, ateliere de mișcare, dezbateri, precum și vizionarea unui material ce documentează întregul proiect.

Parteneri: SAC @ Malmaison, Galateca, AREAL spațiu pentru dezvoltare coregrafică, Recul, Universitatea Naţională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (UNATC), Asociația Hearth
Parteneri media: Radio România Cultural, Happening.

Pe măsură ce avansăm într-o perioadă în care tehnologia, pe măsură ce devine din ce în ce mai omniprezentă, este, de asemenea, de dimensiuni tot mai mici, mai împletită în viața noastră de zi cu zi într-un mod care este, de cele mai multe ori, de neperceput prin intermediul simțurilor. Așadar, cum putem să avem grijă de (și să ne pese de) un tehno-eco-sistem aproape invizibil, care s-a dezvoltat rapid în jurul nostru într-un mod care depășește cu mult viteza evoluției biologice.

Yvonne Volkart teoretizează tehno-eco-feminismul și conceptul ”becoming-together cross-species” în arta din ultimul deceniu, prin practici care folosesc datele și procesele tehnice într-un mod care generează noi forme de atenție față de mediul înconjurător. Dar cum putem înțelege pe deplin implicațiile tehno-sistemului și potențialul său de grijă pentru lumea umană și mai-mult-decât-umană, în timp ce ritmul recent al schimbării nu a permis umanității să creeze sens pentru experiențele colective din ultimele decenii.

Aprofundând semnificațiile îngrijirii, verbul latin curare avea un dublu sens – a îngriji și a vindeca. Mai mult decât atât, ca o coincidență, curare este denumirea pentru o substanță aparținând familiei alcaloidelor – compuși organici derivați din plante, care a fost folosit pentru vânătoare și, totodată, în scopuri terapeutice în America Centrală și de Sud. Interdependențele îngrijirii, fie etico-politice, materiale sau ecologice, indică un nou mod de a ne raporta la tehnologie, într-o manieră care dezvoltă noi intersecții societale și legate de mediul natural, între sisteme aparent neconectate, sau izolate.

Places of Care recontextualizează modul în care privim și ne conectăm la tehnologie. Proiectul propune un context care crează un moment de sense-breaking, deoarece fiecare lucrare imaginează noi moduri de a interacționa și de a ne relaționa cu artefactele tehnologice și ecosistemele create de om în jurul lor. Propunând o strategii inverse zoom out-ului pe care îl folosim pentru a putea naviga în lumea supra-tehnologică din jurul nostru, proiectul recontextualizează tehnologia în încercarea de a reseta relația pe care o avem cu ea – prin înțelegerea istoriei ei, regândirea modului în care îi creăm identitatea, sau modul în care interacționăm cu ea la nivel emoțional, precum și implicațiile ecologice, nu numai în raport cu mediul natural, ci și cu celelalte sisteme create de om.

Places of Care creează un spațiu de reflecție asupra realităților noastre nou formate și încotro se îndreaptă ele. Deși de obicei avem tendința să ne imaginăm cum va arăta lumea noastră în viitor, proiectul ridică întrebări critice cu privire la modul în care vom interacționa și ne vom raporta atât la sistemele materiale cât și la cele digitale pe care le creăm și pe care le folosim.

Places of Care este un proiect de cercetare și producție artistică, chestionând interacțiunile umane cu tehnologia într-un context în care inovația este asociată cu noi forme de instrumentare tehnologică, ducând la abandon tehnologic, obsolescență accelerată și balast obiectual la nivel global.

Parteneri: Institutul Francez în România, Projekt Atol, Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida
Parteneri media: Radio România Cultural, Mindcraft Stories, Zile și nopți, Curatorial.ro, Munteanu.