
Presărate prin centrul Bucureștiului, clădirile Uniunii Artiștilor Plastici din România adăpostesc zeci de ateliere, folosite ca centre de creație de artiști de diverse vârste, interesați de limbaje sau practici artistice diferite. Unii faimoși, alții la început de drum. Ascunse în clădiri de patrimoniu, cel mai adesea în zone istorice ale orașului, atelierele sunt rareori accesibile publicului larg și, cel mai adesea, rămân închise chiar și pentru specialiști sau pentru comunitatea artistică. Sunt spații simbolice, fie pentru că ascund indicii biografice, istorii, schițe sau obiecte care ar putea da sensuri noi unei opere, fie pentru că alimentează zvonuri și legende urbane sau, pur și simplu, pentru că unii le consideră cele mai râvnite locuri din oraș. Un atelier ascunde tot felul de povești. Umbre ale ruinelor urbane din imaginarul lui Beniamin Popescu, idei conturate din praf, muștar, rugină sau cenușă în universul lui Nicolae Comănescu sau ecouri insolite ale unei antichități târzii în opera soților Scutaru sunt tot atâtea posibile trasee prin lumi creative distincte, într-o meditație asupra actului de creație.
– Roman Tolici: sâmbătă, 1 octombrie, între orele 14.00-17.00
– Nicolae Comănescu: duminică, 2 octombrie, între orele: 14.00-18.00
– Elena și Marcel Scutaru: duminică, 2 octombrie, între orele 13.00-15.00
– Flavia Lupu: duminică, 2 octombrie, între orele 15.00-17.00
– Mihai Coltofean: duminică, 2 octombrie, între orele 15.00-18.00









