• Cum pregatim elevii pentru viata

    Cum pregatim elevii pentru viata? O intrebare adresata generatiei adulte actuale, responsabile oarecum pentru educatia si viitorul elevilor de astazi. In  primul rand Romania se lupta cu statutul copiilor care nu vor devenii elevi; cei care renunta  timpuriu la scoala; sau ce pe care parintii iresponsabili stau in calea educatiei.  Cam totul se raporteaza la valoare. Copii renunta la scoala, nu pentru ca nu le place, pentru ca in ochii lor nu are valoare.  Si asa gandesc si parintii lor.

    E ca in afaceri. Totul are o valoarea, iar noi platim pretul. Daca meditatiile la limba franceza au o valoare pentru parinti, aduci ei vor plati pretul, ca al lor copil sa aiba parte de o educatie mai una buna. Cam la asta se rezuma realitatea.  Si scara valorilor se clatina. Elevii au nevoie de modele ca sursa de valori, dupa care sa isi ghideze viata. Sa luam de exemplu un caz  comun. O copil  este influentabil de rude, si prieteni. Daca el ca mic invatacel, isi vede vecinii,sau rudele,  trecand prin tot parcursul educational, ramanand la final doar cu o diploma, cum mai este el motivat sa mearga mai departe? Cum sa mai viseze  elevul de astazi sa fie studentul de maine? Aspectul problematic ar fi diferenta   dintre mediul academic, si cel  de afaceri. E   adevarata  lupta, competitiva, si chiar ura dintre cele doua asa zise zone conceptuale. Sistemul se aseamana cu cel francez, in care pozitionarea educationalului cu mediul de afeceri este tot antagonica. Un model cunoscut, si ideal este cel german, in care este o stricta colaborare intre universitati si mediul de afaceri. Mai exact practici in companii din timpul facultatii. O colaborare dintre profesori si profesionistii din piata muncii.

    Acest model ar putea fi aplicat  in Romania incepand din clasele 1-4; exemple si practici concrete din viata reala; ne place sau nu, suntem crescuti in serele educationale, ca sa devenim munca calificata de maine.  Asa cum rosiile sunt crescute  ca sa fie mancate, asa noi sumtem crescuti ca ni sa manance timpul. Daca  din copilarie nu ti se insufla ideea de a fi diferit, ci de urma turma, atunci vei risca sa fii mancat, si nu mancator.

    Trebuiesc promovati adevaratii specialisti. E  trist sa auzim fetite mici vorbind prin parc de Bianca Dragusanu.Nu abordez subiectele mondene, insa acesta este un caz tipic de neglijenta parinteasca.

    Ca sa fiu in spiritual cenzurat(#epicshow), daca copii tai stiu ce a facut BD azi-noapte, inseamna ca esti roman.

    Articol inscris in competitia SuperBlog 2014, proba sponsorizată de Reeija, magazin online care oferă posete si genti din piele. Reija se implica in sustinerea comunitatii locale, prin donarea  a 2% către Fundația Agapedia, si colectarea de carti si  rechizite.

  • Teatrul-trecut, prezent si viitor

    Teatrul nu a fost la fel nicicand. Odata cu vremurile, teatrul si-a schimbat fata, dupa modul de purtare al oamenilor. Istoria teatrului a inceput in Antichitate, a decazut in Evul Mediu, transformandu-se in butaforie pentru mase. Apoi renasterea a adus cultura antica in inimile oamenilor, si teatrul a renascut.

    De-a lungul timpului  teatrul a cunoscut marire si decadere, aplauze si huiduieli, saracie si bogatie, si un public mai mult sau mai putin recunoscator. Statutul actorului a fost dintotdeana incert. Desi sufletul sau ar fi vrut sa traiasca drama pe scena, foamea l-a facut sa constientizeze ca doar comedia, uneori  brutal fortata de la umor la bascalie sa castige teren in fata maselor. Si vinde.  In prezent teatrul este refuzat de cei ce nu mai au rabdare, sau nu mai au timp. Aud des comparatia ca teatrul este plictisitor, static, pe cand un meci de fotbal este mai antrenant. Cum sa compare doua evenimente, care nu au nimic in comun. Oare umanitatea reia vechile obiceiuri ale plebei romane, care  a ales circul, si luptele de arena,  si  a uitat teatru?

    Eu imi permit sa formulez o teorie ce explica aceasta paradigma contrariata. Eu cred ca oameni au uitat ce este teatrul. Spectacolele modern se tin pe marile scene ale oraselor, iar oamenilor din sate le este oarecum innaccesibil. Timpul a trecut, cei din orase au emigrat, iar cei din sate au luat locul, neavand in minte cultura teatrului. Si daca ei nu stiu de teatru, cum ar putea sa-l cunoasca copii si nepoti lor? Ca si dulceata de gogonele, iti este intotdeauna frica sa cumperi, sau sa gusti ceea ce nu cunosti.   Pentru ca scoala ar trebui sa suplineaca ce lipseste in familie, scoala ar trebui sa organizeze miscari culturale care sa promoveze arta, prin vizite la muzee si galerii de arta, vizionari de spectacole de teatru si opera. Nu garanteaza nimeni ca vor deveni peste noapte toti adepti, dar unele suflete isi vor gasi alinarea in aceasta forma de hrana spiritaula. Caci arta hraneste sufletul si mintea. Cum sa intelegi filozofia lui Camus, fara sa-i privesti pe scena arta?

    Despre Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti

    105325jocul_regilor

    Istoria teatrului evreiesc din lume a inceput la Iasi, cand scriitorul Avram Goldfaden (1840-1908) a inaugurat primul teatru evreiesc profesionist di lume, in celebra gradina a orasului numita Pomul verde. Mai tarziu echipa se muta la Bucuresti, de unde porneste turnee  de teatru in toate orasele Romaniei.   Teatrul evreiesc in Romania se pregateste sa sarbatoreasca 130 de ani de istorie si cultura. Noua stagiune este reprezentata de una dintre personalitatile marcante ale teatrului romanesc actrita Maia Morgenstern, in prezent directorul teatrului evreiesc de stat in Bucuresti.

    Articol inscris in competitia SpringSuperBlog 2014!