• Scoala de improvizatie

    Ar putea suna similar cu scoala vietii, dar nu este! Scoala de improvizatie este spatiul unde teatru modern se imbina cu distractia, totul sub indrumarea actritei  Mihaela Sirbu, membra a primei trupe de improvizatie din Romania, lector univ. dr. la Catedra de Arta Actorului din cadrul UNATC.

    scoala de- improvizatie

    La Scoala de Improvizatie inveti sa iti stimulezi creativitatea pentru a face fata unor asa zise situatii dificile. Teatrul de improvizatie este o forma de act dramatic in care se folosesc tehnici de improvizatie teatrala pentru a crea dialoguri, scene, cintece sau povestiri.

    Suna interesant ca o astfel de petrecere a timpului liber. Pentru ca toti suntem actori in viata, Scoala de Improvizatie imi suna ca o alegere de calitate in a ma invata sa ma adaptez la situatii neprevazute. Creativitatea este o arma a oamenilor inteligenti.  Spun da, deoarece are legatura cu interactiunea sociala. Improvizatia pune accentul pe interactinea cu publicul. Asa voi sparge definitiv bariera timiditatii, reusind sa tin un discurs cu succes, fara sa-mi tremure coardele vocale. Cumva improvizatia vine mana in mana cu acele tehnici de public speaking. O da, de mult a trebuit sa-mi schimb maniera oratorica, si cuvintele pentru a ma plia  pe public, pentru a le da ce vor. Improvizatia m-a ajutat, atat cat o stapaneam atunci.

    Indicis, si nu stii cu se se mananca improvizatia?

    -talentul actoricesc te scapa din multe situatii neprevazute

    -sa gasesti o alta scuza mai buna, clasica J’ai oublie mon cahier a la maison, a expirat

    -te ajuta sa te  furisezi cu talent atunci cand ai mai multa nevoie (in cazul in care te nimeresti intr-un cerc de fiziceni,  si tu credeai ca Kirchhoff este un fotbalist).

    Spor la improvizat!

     

     

    –

     

     

  • Imi place the Garfield Show

    Imi place the Garfield Show. Un motan cu chef de aventura (din cand in cand), pufos, caruia in cam place viata: lazania, paste, pizza, si sa doara dimineata. Parca ma vad pe mine: ironii,  orbit de cafea, mancare italiana la ore fixe.  Diferenta sta in faptul ca mie imi place iaurtul, si nu refuz o felie de pizza cu anchoa.

    Primul episod cu si despre Garfield l-am vizionat intr-o dupa amiaza la Neptun, intr-o vara prea fierbinte, care dupa o balaceala m-a trimis direct la somn. N-am mai dormit caci am dat peste Boomerang TV, si cu al sau personaj blanos: Garfield. Si de atunci a inceput distractia.

    De ce imi place Garfield? Pentru ca e un model de relaxare intr-o lume intro-o continua cautare, si acumulare. Muncim ca sa ne cumparam lucruri de care nu avem nevoie, sau doar ca sa impresionam persoanele care nu ne plac. Sa moara dusmanii, cum ar zice unii. :))

    Din cand in cand trebuie sa fim Garfield. Sa ne bucuram de lucrurile care ne aduc relaxare si bucurie. O pizza alaturi de cei dragi, momente petrecute pe canapea cu un prieten drag, sau vizionarea unui serial de desene animate preferat.

    Desenele animate mie imi aduc zambetul pe buze si imi amintesc de copilarie, de personajele de animatie preferate: Bugs Bunny, Woody the Woodpecker, Tom & Jerry. Cand suntme copii privim cu inocenta si curiozitate viata animalelor, lucru ce ar trebui perpetuat si la maturitate. Sa nu uitam ca frica fata e animale a dus de exemplu la uciderea ultimului urs in Elvetia. Aceste desene animate ce personifica animale, contribuie la o educatie ecologica  de viitor.  Am putea spune ca povestile copilariei prin viata prin transformarea lor animatii. Asa am devenit constienti ca si animalele au simtiri, le este foame, sete, le doare capul, respira, traiesc. Cruzimea poate aparea si din nestiinta, si ignorata.  Pot spune ca desenele animate ne-au facut mai buni. Happy endings forever!

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Din cand in cand o pauza este binemeritata, iar Garfield stie asta!

     

     

     

     

  • Simplitate in bucatarie

    Keep it simple, este dictonul vieţii în bucătarie, o filozofie optimistă,  promovată de acest lider spiritual al aromelor şi gusturilor de pretutindeni, un guru al oalelor: Jamie Oliver.

    Personalitatea Jamie Oliver a aparut ca o necesitate pentru a rezolva o problema: alimentaţia defectuasă-un flagel al lumii moderne, şi ignoranţa oamenilor cu privire la mâncatul sănătos, totul ambalat cu repeziciune într-un secol al vitezei, şi într-o lume tot timpul pe grabă.

    N-am timp, este motivul adesea invocat pentru cafeaua turnată pe gât in drum spre serviciu, pentru mesele sărite de dimineaţă, şi ne iartă cumva gogoşile coapte în ulei refolisit de 10 ori si fast-food-ul  înfulecat cu poftă, ce aminteşte de fălcile de carne pe care le înghit fără a gândi leii în savană.

    Progresul industrial şi tehnologic a făcut lumea să se transforme într-un atom turbat, în care particulele sunt într-o continuă competiţie intre ele, uitand că se învârt mereu în jurul aceluiaşi nucleu. Civilizaţie nu înseamnă tehnologie absolută, şi o utilizare echilibrată in beneficiul omului.

    Pe Jamie l-am descoperit privind emisunile culinare pe care le găzduia, show-uri redifuzate de TVR2 acum mulţi ani de zile. Pe atunci era un visător, împrăştiat, ce jongla cu condimentele în bucătărie, ca un acrobat cu mingile pe scenă, si făcea un spectacol de minune. Mai dădea foc la tigaie, dar acesta e farmecul în bucătarie. Timpul a trecut, Jamie Oliver a devenit o şcoală, un curent motivaţional în bucătărie; Jamie a scris cărti, a publicat articole, si-a deschis un restaurant, a deveni un model internaţional al bunului gust. A pus si bazele Food Day, sarbatorită cu veselie şi delicii peste tot în lume.

    Pe scurt care este folozofia lui Jamie:

    -sa gătim cât mai des;

    -să ne invităm familia şi prietenii, şi să gătim împreună

    -a găti nu este o corvoadă, e o astfel de distracţie, aşa ca să punem de un cooking party

    -simplitate, dar şi diversitate

    -raţionalitate în bucătărie.

    Treaba cu raţionalitatea tine mai mult de inventivitate. Epuizarea resurselor este o problemă stringentă  a generaţiei contemporane, posibil si a generaţiilor ce or sa vină: pescuit intensiv, utilizarea iraţională a apei, vânat iresponsabil, toate au la baza instinctul primitiv al omului, acum ori niciodată.

    Irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.

    economiseste cu Jamie-Oliver

    Studiile de piaţă au arătat ca se aruncă anual mii de tone de mâncare în lume, iar România nu e prea economă.  Să pregătim  oala cu borş de 5 lei, doar ca să fie, nu e tocmai cea mai inspirată idee. Cumpărăm, gătit , si mâncăm atât cât avem nevoie, e un ideal, uşor de atins.

    Eu mă străduiesc: iau lista cu mine la cumpărături,  gătesc porţii mici, iar seara prefer să visez la tarta cu fructe de a doua zi, în loc să-mi burduşesc stomacul ca să nu mai pot să dorm.

    Voi cum economisiţi în bucătărie?

  • Probiotice pentru mai mult zambet

    Iaurtul este parte din alimentația omenirii de peste 12000 de ani. Contribuția sa la menținerea sau refacerea florei intestinale și, implicit, la sănătatea digestivă și apărarea organismului este binecunoscută, dar studii recente demonstrează noi beneficii pe care acest aliment le poate aduce: scăderea substanțială a riscului de diabet sau de boli cardiovasculare, diminuarea efectului inflamator, facilitarea scăderii în greutate*.

    Alegeri alimentare si beneficii nutritionale

    Mai mult, potrivit uneia dintre descoperirile recente**, consumul zilnic de iaurt probiotic influențează pozitiv activitatea unor regiuni ale creierului. Studiul, realizat de cercetătorii de la Centrul de Medicină Integrală (UCLA) din Los Angeles, arată că, prin îmbunătațirea calității florei intestinale, iaurtul probiotic Activia poate influența regiuni din creier responsabile de starea emoționalăși sensibilitatea la durere. În plus, la femeile care au consumat iaurt probiotic (Activia) timp de 4 săptămâni, s-a constatat o îmbunătățire a activității cerebrale concretizată într-o reactivitate mai redusă la stimuli emoţionali negativi.
    Explicația acestei descoperiri stă în comunicarea bidirecțională dintre creier și sistemul digestiv, mai exact în activitatea sistemului nervos enteric aflat la nivelul tubului digestiv și considerat cel de-al doilea creier al organismului uman. Sistemul nervos enteric conţine circa 100 de milioane de neuroni (mai mulţi decât în măduva spinării ori sistemul nervos periferic), dispuşi în peretele tubului digestiv, pe o lungime de circa 9 metri. Acest sistem gestionează procesele complexe – digestie, absorbţia componentelor esențiale (aminoacizi, zaharuri, grăsimi, vitamine, minerale, apă), eliminarea resturilor – în mod independent de creier. De aceea, în mod normal, noi nu conștientizăm mişcările şi procesele care au loc în tubul digestiv. Atunci când le simţim, deja ceva nu mai decurge normal.

    “Noile descoperiri vin să confirme și să argumenteze încă o dată importanța sănătații digestive pentru menținerea calității vieții, care presupune, iată, un echilibru stabil între fiziologic și emoțional. Datorită conținutului de bacterii vii, iaurtul, mai ales cel probiotic, ajută sistemul digestiv să funcționeze corect, limitând acumularea de toxine, constipația, episoadele diareice și ameliorând simptomele sindromului de intestin iritabil. Intestinul, prin sistemul nervos enteric, este o sursă de informație pentru creier, dar este și sursa a 95% din serotonina produsă în organism. Serotonina, popular numită hormonul fericirii, are impact esențial asupra stării noastre emoționale și performanței în activitate. De aceea, un simplu obicei sănătos – consumul zilnic de iaurt probiotic – este benefic pentru starea noastră de bine fizic și emoțional.” declară domnul profesor universitar doctor Dan L. Dumitrascu, preşedinte onorific al Societății Române de Neurogastroenterologie, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale.

    Iaurtul in alimentatia zilnica

    “Iaurtul este un aliment esențial, cu densitate nutrițională foarte bună și purtător al unor nutrienți importanți pentru sănătate, cum ar fi: proteine complete, calciu, potasiu, fosfor, zinc, bacterii lactice vii. Iaurtul este un aliment care se poate integra foarte ușor în alimentația zilnică, la orice masă: dimineața, la micul dejun, asociat cu cereale, ori peste zi, putem consuma un iaurt cu fructe ca desert sau la gustarea dintre mese, iar seara, iaurtul simplu poate completa o cină ușoară. Recomand consumul de Activia ca specialist, pentru că am analizat profilurile nutriționale pentru toată gama de produse Activia, dar și bazat pe experiența mea personală de consumator, care de ani de zile mănâncă Activia cu cereale la micul dejun.” declară domnul profesor universitar doctor Nicolae Hâncu, membru de onoare al Academiei Române.
    În urma unei evaluări nutriționale complexe a tuturor iaurturilor din gama Activia, Societatea de Nutriție din România recomandă consumul zilnic de iaurt probiotic Activia, ca parte a unei alimentaţii echilibrate.
    Iaurtul probiotic Activia conține fermentul Bifidus Actiregularis, care a fost selectat în urmă cu aproximativ 30 de ani dintr-un produs lactat tradiţional şi este utilizat exclusiv de Danone. Numeroasele studii clinice au demonstrat în mod repetat că bacteriile Bifidus Actiregularis reușesc să traverseze bariera gastrică acidă și ajung vii în flora intestinală, în cantități mari. Fiecare pahar de Activia conține mai mult de 4 miliarde de fermenți Bifidus Actiregularis, în plus față de fermenții obișnuiți din iaurt. Toți acești fermenți activi din iaurt contribuie la menținerea sau refacerea florei intestinale, al cărei echilibru este extrem de important pentru sănătatea organismului.
    De 14 ani, de când e produs și consumat în România, Activia și-a făcut o tradiție din a susține un stil de viață sănătos, cu alimentație echilibrată, mișcare și gândire pozitivă, prin campanii precum: „Descoperă femeia Activia”, „Obiceiuri Sănătoase”, „Programul Activia”, dar şi „Provocarea Activia”.
    În 2015, Activia lansează o campanie integrată de comunicare, cu o nouă provocare: introducerea sau revenirea la obiceiuri alimentare sănătoase, între care şi consumul zilnic de Activia, timp de 14 zile. Consumatoarele sunt invitate să își împărtășească experiența acestei schimbări, iar, dacă nu sunt mulțumite de rezultat, Danone returnează contravaloarea iaurturilor consumate.
    Campania Activia de promovare a obiceiurilor sănătoase, între care consumul de iaurt Activia, se derulează în perioada 15 ianuarie-15 martie 2015. Mai multe detalii despre campanie sunt disponibile pe www.activia.ro, platforma pe care Activia oferă sfaturi zilnice pentru o alimentație sănătoasă și stare de bine, articole explicative, test de profil de stil de viață, recomandări de la medici renumiți, dar și de la consumatori obișnuiți.

    Aaaa, mult sport
    activia_sport

  • Gusturi din Mexic

    Cand ma gandesc la Mexic imi vin in minte vestigiile si plajele peninsulei Yucatan, mancarea picanta, si deja faimosii mariachii,  cu ale lor palarii largi si amuzante.

    Bucurestiul cosmopolit a facut loc numeroselor magazine cu specific etnic, restaurantelor cu arome ale bucatariilor lumii: mediteraneeana, sud-americana, asiatica. In aceasta epoca a globalizarii gustului, vodca vine din nordul sau estul inghetat, condimentele din India, ceaiul din Sri-Lanka, si nachos pe care le roadem cu salsa atunci cand mergem la un party, sunt preparati dupa o reteta originara din Mexic.

    Poate nu stiati, dar celebra mancare mexicana  are ca repere porumbul, si  chili-ul. De ce? simplu, porumbul este originar din America Centrala, si mi se pare normal sa faca parte din brandul de tara, si cel turistic. Iar chili-ul este pudra din ardeiul iute si foarte iute, asa cum isi mai caracterizeaza mexicanii mancarea. Dar ca sa nu cadem in plasa stereotipurilor, nu toate preparatele mexicane pisca la limba.

    Unele preparate ale bucatariei mexicane incep sa devina treptat parte a clasicelor meniuri internationale: chipsuri cu salsa, nachos, guacomole (pasta tartinabila din avocado), chili con carne, tortillas, fructe de mare. Dintre preferatele mele se enumera: pizza mexicana, acest preparat fusion dintre traditia europeana a pizzei la cuptor si a aromelor Mexicului: legume, boabe de porumb, sos picant.

    Cand vine vorba de mancare internationala, trec peste apetizeri si felurile principale pentru a lasa loc la deserturi mexicane (dulces). Asa am aflat de pe site-ul tesurantului El-Torito din Bucuresti, ca mancarea mexicana e si dulce, nu doar picanta: bananas borachas (banane caramelizate), chipotle brownie (negresa cu chipotle), cheesecake cu mojito, cheesecake cu vanilie si expresso, cheesecake cu mango, tort de ciocolata.

    Ce inseamna chipotle? e jalapeño (ardei iute) uscat si afumat. Sa ne imaginam o prajitura cu aroma de chili. Suna apetisant! Dar cheesecake cu mojito?, e acea bucatica ce face trecerea dintre o masa copioasa si petrecerea de dupa.

    Cum totul trece prin stomac si pe net, am vizitat pagina de facebook El Torito , sa vad daca unde, ce si cum. Sa inceapa fiesta!

     

     

  • Poveste de iarna

    Un ianuarie geros şi plin de zăpadă într-un sat din Ţinutul Neamţului. O iarnă tipică cu grade minus, şi nămeţi groşi. Eram în anii de liceu, şi urmam de câteva luni programul nesuferit al orelor de dimineaţă.
    În fiecare zi, la ora 5, ceasul plictiselii suna. La ora 7 trebuie să fiu prezentă în banca din spatele clasei, cu manualul deschis, gata de predare. Eu locuiam la 20 km de oraş, şi în fiecare dimineaţă, provocarea mea era să ajung când trebuie la staţia de autobuz. La ora 6 autobuzul pleca din staţie; nici un minut mai devreme, nici o secundă mai târziu; altul nu mai venea. De la mine de acasă erau de parcurs cam 15 minute pe jos în ritm rapid. Pe timp de iarnă făceam 25 de minute.
    Eu la 05: 30 pe stradă; întunericul şoselei devenise cumva banal; nici o licărire de lumină; stelele erau acoperite de norii încărcaţi, iar singurul partener de drum erau reflexiile albe ale zăpezii.
    După vreo 10 minute de mers, remarc la o distanţă cam de 30 de metri departare de mine, o siluetă neagră, subţire, chiar foarte subţire, sveltă, dar cu o atitudine umilă. Avea capul plecat, şi acoperit cu gluga paltonului interminabil. Mergea încet. Părea că nu se grăbeşte. Era timp. Autobuzul pleca peste 15 minute.
    Şi acum mă gândesc cum mă frapau în acele secunde lungimea paltonului, dar mai ales culoarea; îi acoperea gleznele pe întregime; nici măcar încălţămintea nu i se vedea. Comparam ţinuta cu moda trecută a blugilor târâş grăpiş, aceia de se rupeau fiind târâţi pe jos. Parca linia paltonului se unea perfect cu linia gheţii de pe sol.
    Mergeam la pas, şi mă gândeam cine putea să fie; de luni de zile decând făceam naveta nu o mai văzusem. Eram sigură că e femeie; de obicei la ora aceea nu era nimeni pe drum; câinii şi ei dormeau; ca şi oamenii. Adesea trecea câte o maşină grăbită, sau cohorte de căruţe zgomotoase luminate de felinare ce se grăbeau spre case. În rest nimic de remarcat. Doar în două minute îmi jucau rapid în minte toate aceste gânduri. Şi deodată mă trezesc din amorţeala somnului, şi a incertitudinii, şi-mi pică fisa: e prietena mea Ana, o fi plecat de acasă mai devreme. Tot timpul eu ajungeam prima în staţie, mai ales că dânsa şedea la trei minute de locul de unde luam autobuzul. Ea poartă un palton negru şi lung; ea trebuie să fie. Iar atunci cuprinsă de forfota gândurilor, încep să alerg, chiar dacă pe jos era zăpadă şi gheaţă; apoi încep să strig după ea: Ana, Ana, asteaptă, aşteaptă. Ana nu se întoarce. Parcă nici nu mă aude. Eu continui să alerg, şi să strig. Nici într-o jumătate de minut paltonul negru dispare în mod bizar. Eu mă opresc. Unde o fi dispărut? Mai merg câţiva paşi. O fi intrat într-un con de umbră. Strada nu e luminată, şi poate nu o văd. Mai strig odată, mai strig de două ori. Nimic. Minutul trece. Deodată în acelaşi loc apare o siluetă alba, parcă era un spirit fără corp. Nu zic nimic. Vreau sa spun ceva dar nu pot. Doar gândesc, şi vorbele rămân în minte. Silueta acum albă, s-a transformat dintr-dată într-o pată de lumină, şi dispare la fel de rapid. Eu nu mai înţeleg nimic. A fost cineva aici sau nu? Sau am visat. O nalucă? Vreo iluzie a zăpezii ! O fi fost moartea cu spatele?.Nu am dormit bine azi-noapte şi încă visez?. Oare e totul real?, sau e doar un vis, din care nu m-am trezit încă.
    Mă uit în jur; aceaiaşi lumină puternică albă a zăpezii. O linişte suspectă în jur. Îmi fac curaj şi merg mai departe. Mai erau 10 minute şi trebuia să vină autobuzul. Trecuseră doar cinci minute, şi parcă atât de multe se întâmplară. Îmi continui drumul gânditoare, şi într-un sfârşit ajung. Staţia de autobuz goală. Zic în sinea mea. ,,Ana nu a ajuns încă. Sunt curioasă dacă vine. Trebuie să ajungă deja. E fără 5 ceasul. “
    O văd că vine agale. Nu purta paltonul acela lung şi negru. Venise îmbrăcată cu ceva vesel. Avea o geacă scurtă portocalie, cu un fes şugubăţ. Era binedispusă poate. O priveam aşa îngrijorată, şi mă gândeam la ce se întamplase cu 10 minute în urmă. Oare să-i spun?
    Se apropie de mine, iar apoi mă salută ca în fiecare dimineaţă. Mă priveşte, şi îmi spune tăios: ce ai fată, araţi de parcă ai văzut o fantomă. Eşti albă la faţă. Îţi este rău? Mă uit la ea şi îi răspund cu un zâmbet poate sugestiv: ,,Crezi?”. Se uită la mine şi râde. Eu la fel. Îi zic că sunt obosită, că nu am dormit bine. Din acel moment m-am hotărât să nu-i spun nimic. Sincer nici nu ştiam cum să încep. Orice aş fi spus în acele momente, nu m-ar fi crezut. M-ar fi privit oacheş, şi zâmbind cu un subînţeles sceptic, mi-ar fi zis: ,,tu sigur ai băut ceva când ai plecat de acasă, ca să te încălzeşti. Sau ai visat cu ochii deschişi. Am citit pe internet. Să ştii că se poate. Oamenii de ştiinţă au făcut studii.
    E ora 6 fix. Se apropie Chioara. Asa i se spune ratei care de zeci de ani duce în spate neobosită elevi şi muncitori deopotrivă, la ora dimineţii. În trecut autobuzul lumina doar cu un far, şi aşa îi rămăsese denumirea, chiar dacă maşina mai fusese schimbată între timp. Vedeţi voi, oamenii cresc, timpurile se schimbă, dar la noi poreclele rămân.
    Mai sosiseră oameni în staţia de autobuz. Ne-am urcat cu toţii în rată. Ca în fiecare zi era mare aglomeraţie, dar cu mult chef de vorbă. Oamenii sunt glumeţi, şi plini de viaţă. Parcă nu le pasă de nimic. Eu tac. Dacă ar ştii ei ce umblă prin mintea mea, ce-ar zice oare?
    Ana mă întreabă din nou: ,,Sigur n-ai păţit nimic? Esti aşa gânditoare”. Am un test” , eu îi răspund. Şi tot priveam indiscret haina portocalie, şi mi-o imaginam pe Ana îmbrăcată în paltonul acela lung şi negru. Prind curaj, şi o întreb: ,,Ştii tu, paltonul acela al tău lung, negru, nu-l mai porţi?”. Ana îmi răspunde: E frig acum de palton. Aştept luna februarie să se mai încălzească. Trec câteva secunde. Apoi mă întreabă surprinsă: ,,Dar ce te-a apucat să mă întrebi de palton. Vrei să îţi cumperi şi tu unul?.” Îi zic că da. Dar nu m-am hotărât la culoare.

    În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

    Voi ati gasit enigma?