-
-
Un ceas pe zi
Un ceas pe zi. Asta ar trebui sa fie deviza femeilor ce se considera stilate, dar pretuiesc timpulor si pe al celorlati.
Recunosc ca in cutiile mele se afla doar trei ceasuri; niciodata nu am avut mai multe. Nici bijuterii nu port la incheietura mainii, foarte rar la ocazii. Surprinzator imi place sa port bratari la picior, si inele mici pentru deget, dar asta e din alta poveste. Pur si simplu daca bratara nu este din aur/argint ma cam gadila la incheietura daca-l port multa vreme.
Ceasurile mele sunt:
– unul inflorat din plastic, erau la moda cu cativa ani in urma;
-unul in nuca de cocos; l-am cumparat de la un targ de mestersugari intr-o iarna din Parcul Lumea Copiilor (langa Parc Tineretului); am dat pe atunci pe el 15 lei; acum i s-a terminat bateria si nu am schimbat-o. Bratara e din lemn, si doar suportul ceasului din coaja nucii de cocos. L-am purtat doar o data pentru ca nu imi place bratara.
– un ceas cu bratara metalizata cu accente aurii marca B****a pe care l-am primit cadou. Il port ocazional, la diverse evenimente, intalniri profesionale, conferinte.
Un ceas spune multe despre purtator: stil, personalitate, daca este sau nu o persoana punctuala. Un ceas nu se poarta la mana doar ca este scump. E ca si cum ai purta un ceas Ulysse (pentru yachting) cand joci fotbal.
Sa analizam de exemplu luand la intamplare cateva modele de ceasuri tissot, marca elvetiana, printre preferatale mele.
Ceas Tissot T-Classic
Pentru o tinuta clasica asa cum este in descriere: la birou, la piata, adecvat pentru imbracamintea de zi. Imi pare mai putin tineresc, si mai potrivit pentru mama.
Un un model tineresc, cu un design mai deosebit. Ar fi de efect daca albul bratarii s-ar asorta cu cel al palariei, albul din rama de ochelari, sau de pe incaltaminte.
ceas Tissot T-Sport Cronograph
Un ceas pentru o zi cand esti pregatita pentru mai mult sport: alergi, porti o tinuta lejera.
In ziua de azi nu mai purtam ceasuri pentru a vedea cat este ora. Ceasul a devenit un element de stil, o cheie de succes pentru definirea unui outfit. Ceasul este un accesoriu statement.
Nu vorbim despre opulenta, ci despre bun gust si moderatie. Un ceas bun se deosebeste de unul banal, zis luat din piata prin design, calitatea materialelor, simplitate, si durabilitate. Ceasul reprezinta o investitie.
-
Triunghiul sacru al Daciei
In nordul regiunii istorice Muntenia intre Targoviste, Campulung Muscel si Pitesti se afla trei puncte ancestrale de o importata istorico-culturala uriasa. Aceste puncte o reprezinta trei manastiri rupestre care formeaza un triunghi cu laturi aproximativ egale. Legendele spun ca aceste manastiri s–au fondat ca o continuitate a templelor de divinatie catre zeul geto-dacilor Zamolxe.
Printre case muntenesti frumoase si gradini bogate se strecoara sate cu case vechi si daramate si familii sarace de rromi. O zona usor accesibila insa putin cunoscuta. Adevaratele minuni sunt mai aproape decat credem.
Calatoria catre triunghiul sacru al Daciei a inceput din Bucuresti, si ne-am indreptat spre judetul Dambovita. Intre Targoviste si Campulung se inalta in fata noastra muntii Piatra Craiului, in dreapta muntii Leaota, si in stanga se inalta muntii Iezer. Din Targoviste am mers spre comuna Dragomiresti apoi spre comuna Voinesti, spre comuna Malu cu Flori pana in comuna Cetateni. Primul punct energetic la care ne-am oprit a fost Schitul Negru Voda sau Cetatuia.
Am poposit pe un mal al Dambovitei, marginit de multe gunoaie, si catei slobozi fara stapan, flamanzi si murdari, care faceau zeci de giumbuslucuri pentru un covrig. Trist. E o zona de incercare pentru temerarul care vrea sa atinga norii. Ne-am indreptat spre platoul cu nori, unde in adanci timpuri isi avea salasul insusi zeul suprem al dacilor-Zamolxe. Drumul nu este anevoios, si nici prea lung, insa recomand incaltaminte de munte, si haine comode pentru a face fata celor doar 2,5 km de drum care iti dau impresia ca escaladezi varfuri marete. La inceput drumul este strajuit de uriasi transformati in pietre, iar alaturi de vuietul barajului aflat pe partea dreapta, ti se prinde in cap ideea ca te pregatesti sa urci intr-o alta lume.
Poteci din pietre, placi metamorfice calcaroase siroinde, si urme de pasi in pamant care ne indruma spre salasul din varf.
Drumul este asemanat cu cel al crucii lui Iisus fiind strajuit de 12 cruci de lemn, ce amintesc oamenilor ca orice obstacol e un semn de reusita, iar destinatia din final merita intotdeauna efortul.
Urcand aprope de varf am remarcat o stanca, unde ne-a spus ghidul se crede ca in urma cu cateva mii de ani ar fi fost locul de pustiire a unui sihastru al preotului dacilor Zamolxe. Se pare ca obiceiul retragerii in munti si salasluirea calugarilor in locuri retrase si greu accesibile este un obicei mult mai indepartat de era crestina, fiind o o traditie de meditatie si rugaciune a carei radacini se scurge in miile de ani de dainuire dacilor pe aceste meleaguri.
Am ajuns. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa urmez indicatorul catre cavalerul trac. Vroiam sa vad minunea ce a trecut peste capriciile vremii. Am surprinsa de biserica din stanca, si amenajarea izvorului din care picura apa doar in perioada dintre Izvorul Tamanduirii si data de 15 august cand se praznuieste Adormirea Maicii Domnului. Biserica noua s-a construit din lemn in stil maramuresean. Mai in varf se afla o cruce din lemn numita Crucea Dorintelor.
Se vad si acum pasii in piatra a lui Negru Voda si a sotiei sale, considerati ctitorii manastirii. Oamenii de stiinta spus ca aceste urme in piatra sunt pasii oamenilor din timpul migratiilor post-glaciare cand aceste roci care sunt lipite muntilor erau in plin proces de metamorfozare.
Pestera lui Zamolxe se numeste acum Pestera Mosului, fiind decorata cu icoane. In stanca din spatele pesterii se afla o sculptura negativa reprezentand forma cavalerului trac, sculptura de peste 3500 de ani. Punct energetic unde cunoscatorii vin sa se incarce pozitiv. Cand am ajuns las culptura erau cativa oameni care asteptau la rand. O doamna mi-a spus ca nu toti oamenii simt energia locului. Trebuie sa-ti lipesti palmele de sculptura, sa-ti pui fata pe stanca si sa astepti. Intr-un minut am simtit furnicaturi in palma. Daca stai mai mult incepi sa simti si in talpi. As fi vrut sa mai stau, dar mai aveam de ajuns in celelalte puncte ale triunghiului dacic. Vreau ca data viitoare sa stau mai mult timp si sa simt mai mult din spiritul locului.
Cum am coborat in vale am mers pe o cotitura urmand un indicator catre pestera Sfantului Ioanichie de la Muscel a carui moaste se afa adapostite acum la schitul Negru Voda. Accesul la pestera se poate face doar cu o franghie, insa mi se pare riscant, si ma gandesc oare cum faceau fata oamenii din vechime la asemenea adrenalina.
Din localitatea Cetateni am mers pe ruta comuna Stoenesti-Cotonesti-Namaiesti-spre manastirea cu aceiasi nume. Si aici biserica a fost construita intr-un mai vechi lacas rupestru. O maica ne-a oferit explicatii despre istoria locului. In biserica se afla o Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului zugravita de Sf.Apostol Evanghelist Luca; Apostolul Luca a fost primul care a pictat chipul Maicii Domnului, zugravind primele 10 icoane.
Se spune ca locul a fost redescoperit de Sfantul Apostol Andrei. Mergand prin Scitia sa propovaduiasca noua credinta s-a indreptat spre templele dacilor ca sa discute cu preotii de acolo. Insa nu a gasit pe nimeni, si ar fi spus : Nessun est-Nimeni nu este, de unde numele de Namaiesti. Nu stia oare ca dacii isi uitasera credinta? si intorsesera spatele lui Zamolxe, fiind aspru pedepsiti comform legendei prin cucerirea romana.
Al treilea punct al triunghiului este manastirea Corbii de Piatra, din comuna Jgeaburi, cu bisercia sapata intr-o stanca uriasa, ce pare a semana cu biserica rupestra Orheiul Vechi din Republica Moldova. Explicatii le-am primit de la un tanar credem noi ca frate, caci dupa port nu parea calugar; el ne-a spus ca manastirea a fost redecchisa la 23 iunie 1512 de Neagoe Basarab, avand caracteristica unica a celor doua altare.
Am ramas cu un dor pentru Cetatuia si vreau din nou sa urc pana sus. Romania este frumoasa, si trebuie pastrata curata si promovata atat in interiorul romanilor instrainiati turististic de Romania, cat si strainilor. Romania mea este inegalabila. Voi participa si cu poze din aceste locuri unice la concursul organizat pe Bucovina apa minerala in cadrul aplicatiei de pe Facebook Inegalabila Romanie . Intra in aplicatie si arata tuturor locurile tale de suflet din Romania. Impreuna promovam Romania asa cum este frumoasa, unica, milenara.
Care sunt locurile voastre preferate din Romania ?
-
Barba nu te face filozof
Precum spuneau prietenii nostrii latini: Barba non facit philosophum, adica barba nu te face filosof, dar ai facut primul pas pentru a deveni unul, as completa eu.
In viata esti #pebarbata.Tine de tine sa alegi unde vrei sa mergi, si ce vrei sa faci. Prin liberul arbitru ni s-a oferit darul libertatii. Barba nu te face filozof, dar ce te impedica sa devii unul. Esti pe barba ta, si oricand ai putea sa incerci sa fii. Daca vrei ceva, iti asumi riscurile. In literatura motivationala se spune ca daca incepi sa te porti ca X, sau sa te imbraci ca X, poti deveni un X foarte repede. Este un rezultat obtinut in urma unui algoritm necunoscut ce insumeaza munca, caracter, vointa, motivatie, genetica, mediul de viata, energie universala, si dorinta.
Fara sa vrem judecam dupa aparente. Daca esti imbracat in sutana, esti preot. Daca ai ochelari, o servieta in mana si citesti o carte in metrou-esti profesor; daca ai un vraf de hartii in barte si o geanta tip postas ce atarna greoi cu alte carti-esti student. Micile diferente de stil faca o anumita tinuta, si look sa fie complet format, si sa intre intr-o anumita tipologie. Chiar daca suntem in anul 2014 oamenii gandesc dupa aceleasi stereotipii tribale: esti ca mine, din lumea din tribul meu, daca arati si mai ales daca te imbraci ca mine. In vremurile antice filozofii si profesorii purtau barba, ca semn al intelpciunii.
In zilele noatre barba este atribuita asa ziselor triburi urbane de hipsteri care au vrut sa fie diferiti de ceilalti. Eu nu ii vad ca undermainstram, si ca trend-setteri, contribuind la un adevarat curent in moda, si in viata de zi cu zi. Moda se reinventeaza asa si barba Credc a anul trecut ma uitat la televizor pe Fashion TV, si toate modele masculine purtau barba. Se trasa deja directia catre reintoarcerea la moda sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX cand erai chic cu monoclu si barbic. Invers stereotipurilor, hipserii sunt oameni creativi, care activeaza in domenii sociale si creative.In ciuda vorbelor pe care oamenii le spun cu ura despre ei, si toata masa de critici, ei sunt pe barba lor, si isi asuma statutul.
În această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook.
-
Care-i ultimul gest frumos pe care l-ai facut
Care-i ultimul gest frumos pe care l-ai facut? Asa suna provocarea lansata de Constantin si Blogal Initiative in lumea 2.0.
Parca ne-am obisnuit sa fim mai buni doar de Sarbatori (stiti zicala: De Craciun fii mai bun), ca in restul anului ne putem intoarce la pacatele si obiceiurile noastre proaste. Gesturile frumoase se impart in cele facute pentru tine, cat si pentru cei din jur. Cum in acest articol egocentrismul isi depaseste faza, sa ne gandim si la ceilalti. Nu sunt perfecta, fiind la punctul de echilibru intre bun si rau, acolo unde cred eu ca mai toti muritorii se aseaza.
Treaba asta mi-a dat ceva de gandit, pentru ca totusi ce inseamna un gest frumos? Cum ne dam seama ceea ce am facut noi, a fost perceput asa? Oare raspunsul persoanei cu un multumesc, sau satisfactia noastra de sine.? Si iar ma intorc la egocentrism, si la faptul ca noi ca oameni suntem adesea buni, doar pentru a ne clati orgoliul cateodata murdar.
Imi amintesc ca am citit recent o carte in care scria oamenii care doar se gandesc ca ar putea face niste fapte bune, sau gesturi de atentie, erau mai permisivi cu ei insusi, si doreau cumsa sa se rasplateasca singuri, desigur nu facusera nimic, doar se gandisera la asta. Adica daca ai ajutat o fata in tren sa-si ridice bagajul inseamna ca meriti trei beri in loc de una? Sau ca fata, daca ai ajutat o batranica cu o sacosa, asta te face sa iti doresti sa te rasplatesti cu o ciocolata in plus pe langa desertul obisnuit? Oare ajutam ca sa fim ajutati?
Asa ca fac acum o diseminare cognitiva pentru a descoperi un gest frumos pe care l-am facut, neasteptand vreo rasplata matariala, omenesca, spirituala, sau divina. Doar din motive: pentru ca suntem oameni, si nu reusim tot timpul sa ne iasa perfect toate. Lasand la o parte filozofia ajutorului reciproc, ultimul gest dragut pe care l-am facut zic eu fara sa ma gandesc la o posibila rasplata, a fost acum 2 saptamani intr-o dimineata cand am plecat din timp ca sa imi cumpar bilet Ratb. Ma pregateam sa merg la un curs de public speaking, iar sosirea participantilor era asteptata intre 08:30 si 09:00, dupa aceea incepand cursul. Pentru nu imi place sa intarzii, m-am pornit mult mai devreme. Odata ajunsa la punctul ratb era un domn cu un copil care trebuiau sa ajunga undeva, si era urgent sa schimbe abonamentul copilului. Am zis hai ca-l las, ca asa e timp destul, si tramavaiul vine repede, si ajung ca viteza luminii. Insa treaba functionareasca, au trecut mai bine de 10 minute pana i s-a facut copilului abonament, si deja era o coada teribila in spate, si lume revoltata, ca merg la munca si stau de 10 minute si nimic nu se intampla. In spatele meu o doamna se indeasa in fata, spunand ca ea se grabeste la munca, si trebue sa-si ia bilet. Desi la munca cand mergi, de regula iti cumperi un abonament. Dar nu judec. Eu eram in partea stanga, iar doamna in partea dreapta. Cand termina domnul cu biletul, sare in fata mea, fara sa intrebe si-si cumpara biletul cu ardoare. Doar ma uit insistent si vreau sa imi dau seama daca are ochelari de soare, sau ochelari de cal, avand in vedere ca nu vede oamenii de langa ea. Intr-un sfarsit isi cere scuze ca a intrat asa in fata, dar se grabea. Eu ii raspund: pai da, v-am lasat,ca asa va grabeati la munca.
Gestul frumos de aici a fost unul trilateral: fata de doamna cu pricina, eu avand agresiunea in sange imi statea pe limba sa o injur de toate neamurile, incepand cu triburile neolitice pana in prezent, fata de oameni de acolo, ca totusi nu vroiam eu sa le stric zenul asa inclinat; si inca o data un gest frumos si fata de mine, insemnand ca am tacut. Pentru ca mergeam intr-un loc in care invatam public speaking, si momentul acela era de fapt decisiv. Un speaker vorbeste cand trebuie, si tace la fel.
-
Doza de lectura
