

In nordul regiunii istorice Muntenia intre Targoviste, Campulung Muscel si Pitesti se afla trei puncte ancestrale de o importata istorico-culturala uriasa. Aceste puncte o reprezinta trei manastiri rupestre care formeaza un triunghi cu laturi aproximativ egale. Legendele spun ca aceste manastiri s–au fondat ca o continuitate a templelor de divinatie catre zeul geto-dacilor Zamolxe.
Printre case muntenesti frumoase si gradini bogate se strecoara sate cu case vechi si daramate si familii sarace de rromi. O zona usor accesibila insa putin cunoscuta. Adevaratele minuni sunt mai aproape decat credem.
Calatoria catre triunghiul sacru al Daciei a inceput din Bucuresti, si ne-am indreptat spre judetul Dambovita. Intre Targoviste si Campulung se inalta in fata noastra muntii Piatra Craiului, in dreapta muntii Leaota, si in stanga se inalta muntii Iezer. Din Targoviste am mers spre comuna Dragomiresti apoi spre comuna Voinesti, spre comuna Malu cu Flori pana in comuna Cetateni. Primul punct energetic la care ne-am oprit a fost Schitul Negru Voda sau Cetatuia.
Am poposit pe un mal al Dambovitei, marginit de multe gunoaie, si catei slobozi fara stapan, flamanzi si murdari, care faceau zeci de giumbuslucuri pentru un covrig. Trist. E o zona de incercare pentru temerarul care vrea sa atinga norii. Ne-am indreptat spre platoul cu nori, unde in adanci timpuri isi avea salasul insusi zeul suprem al dacilor-Zamolxe. Drumul nu este anevoios, si nici prea lung, insa recomand incaltaminte de munte, si haine comode pentru a face fata celor doar 2,5 km de drum care iti dau impresia ca escaladezi varfuri marete. La inceput drumul este strajuit de uriasi transformati in pietre, iar alaturi de vuietul barajului aflat pe partea dreapta, ti se prinde in cap ideea ca te pregatesti sa urci intr-o alta lume.
Poteci din pietre, placi metamorfice calcaroase siroinde, si urme de pasi in pamant care ne indruma spre salasul din varf.
Drumul este asemanat cu cel al crucii lui Iisus fiind strajuit de 12 cruci de lemn, ce amintesc oamenilor ca orice obstacol e un semn de reusita, iar destinatia din final merita intotdeauna efortul.
Urcand aprope de varf am remarcat o stanca, unde ne-a spus ghidul se crede ca in urma cu cateva mii de ani ar fi fost locul de pustiire a unui sihastru al preotului dacilor Zamolxe. Se pare ca obiceiul retragerii in munti si salasluirea calugarilor in locuri retrase si greu accesibile este un obicei mult mai indepartat de era crestina, fiind o o traditie de meditatie si rugaciune a carei radacini se scurge in miile de ani de dainuire dacilor pe aceste meleaguri.
Am ajuns. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa urmez indicatorul catre cavalerul trac. Vroiam sa vad minunea ce a trecut peste capriciile vremii. Am surprinsa de biserica din stanca, si amenajarea izvorului din care picura apa doar in perioada dintre Izvorul Tamanduirii si data de 15 august cand se praznuieste Adormirea Maicii Domnului. Biserica noua s-a construit din lemn in stil maramuresean. Mai in varf se afla o cruce din lemn numita Crucea Dorintelor.
Se vad si acum pasii in piatra a lui Negru Voda si a sotiei sale, considerati ctitorii manastirii. Oamenii de stiinta spus ca aceste urme in piatra sunt pasii oamenilor din timpul migratiilor post-glaciare cand aceste roci care sunt lipite muntilor erau in plin proces de metamorfozare.
Pestera lui Zamolxe se numeste acum Pestera Mosului, fiind decorata cu icoane. In stanca din spatele pesterii se afla o sculptura negativa reprezentand forma cavalerului trac, sculptura de peste 3500 de ani. Punct energetic unde cunoscatorii vin sa se incarce pozitiv. Cand am ajuns las culptura erau cativa oameni care asteptau la rand. O doamna mi-a spus ca nu toti oamenii simt energia locului. Trebuie sa-ti lipesti palmele de sculptura, sa-ti pui fata pe stanca si sa astepti. Intr-un minut am simtit furnicaturi in palma. Daca stai mai mult incepi sa simti si in talpi. As fi vrut sa mai stau, dar mai aveam de ajuns in celelalte puncte ale triunghiului dacic. Vreau ca data viitoare sa stau mai mult timp si sa simt mai mult din spiritul locului.
Cum am coborat in vale am mers pe o cotitura urmand un indicator catre pestera Sfantului Ioanichie de la Muscel a carui moaste se afa adapostite acum la schitul Negru Voda. Accesul la pestera se poate face doar cu o franghie, insa mi se pare riscant, si ma gandesc oare cum faceau fata oamenii din vechime la asemenea adrenalina.
Din localitatea Cetateni am mers pe ruta comuna Stoenesti-Cotonesti-Namaiesti-spre manastirea cu aceiasi nume. Si aici biserica a fost construita intr-un mai vechi lacas rupestru. O maica ne-a oferit explicatii despre istoria locului. In biserica se afla o Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului zugravita de Sf.Apostol Evanghelist Luca; Apostolul Luca a fost primul care a pictat chipul Maicii Domnului, zugravind primele 10 icoane.
Se spune ca locul a fost redescoperit de Sfantul Apostol Andrei. Mergand prin Scitia sa propovaduiasca noua credinta s-a indreptat spre templele dacilor ca sa discute cu preotii de acolo. Insa nu a gasit pe nimeni, si ar fi spus : Nessun est-Nimeni nu este, de unde numele de Namaiesti. Nu stia oare ca dacii isi uitasera credinta? si intorsesera spatele lui Zamolxe, fiind aspru pedepsiti comform legendei prin cucerirea romana.
Al treilea punct al triunghiului este manastirea Corbii de Piatra, din comuna Jgeaburi, cu bisercia sapata intr-o stanca uriasa, ce pare a semana cu biserica rupestra Orheiul Vechi din Republica Moldova. Explicatii le-am primit de la un tanar credem noi ca frate, caci dupa port nu parea calugar; el ne-a spus ca manastirea a fost redecchisa la 23 iunie 1512 de Neagoe Basarab, avand caracteristica unica a celor doua altare.
Am ramas cu un dor pentru Cetatuia si vreau din nou sa urc pana sus. Romania este frumoasa, si trebuie pastrata curata si promovata atat in interiorul romanilor instrainiati turististic de Romania, cat si strainilor. Romania mea este inegalabila. Voi participa si cu poze din aceste locuri unice la concursul organizat pe Bucovina apa minerala in cadrul aplicatiei de pe Facebook Inegalabila Romanie . Intra in aplicatie si arata tuturor locurile tale de suflet din Romania. Impreuna promovam Romania asa cum este frumoasa, unica, milenara.
Care sunt locurile voastre preferate din Romania ?

Dansul este o arta a trupului si a spiritului. Pe langa o forma de exprimare a trairilor interioare si a echilibrului, dansul te ajuta sa te mentii in forma in aceste vremuri cand a fi sedantar a devenit o parte a unui stil clasic de viata.
Nu ne-am nascut sa stam pe scaun. Munca a devenit statica. Petrecem mult timp in fata calculatorului si in timpul liber. Citim ziarele online, facem cumparaturi de pe magazine virtuale. Cumva trebuie sa iesim din starea de amorteala, si sa facem sport. Iar unul dintre cele mai frumoase modalitati de a face sport este sa dansa. Dansul nu se adreseaza strict femeilor. In dansurile de societate, dar si cele folcorice/traditionale este nevoie de doi. Asa ca dansul poate fi invatat la singular, dar si in cuplu.
Studiile au demonstrat ca dansul arde calorii putand fi considerat un sport cate te mentine in forma, si ajuta la reducerea grasimii corporale si tonifierea muschilor.
Eu am facut cateva ore de dans in liceu (tango, si vals usor). Apoi in facultate in cadrul cursurilor de educatie fizica. Recunosc ca in clasele 1-12 nu am fost printre elevii silitori la materia educatie fizica. Pur si simplu dupa 5 ore de stat pe scaun la cursuri mi se parea cam mult sa ma pui sa alerg 5 ture de ture de teren pe mersul piticului, mersul uriasului, si alte exercitii care te consumau brusc de energie. De fiecare data imi rasuceam glezna, si aveam febra musculara. Lipsea moderatia.
Cand am intrat in facultate ni s-a spus ca materia educatie fizica este optionala. Un coleg mai atlet din fire ma intreaba daca vreau sa ma inscriu la cursul de educatie fizica ca au cursuri interesante. Am mers la salile de sport ale Universitatii Bucuresti (la demisolul Facultatii de Drept) si am vazut optiunile: fitness, judo, sah, dans, etc. Si el a ales sala de forta /fitness iar eu orele de dans.
Spun cu sinceritate ca am fost ambele semestre un elev constiincios, am mers la toate orele, o sedinta tinad 120 de minute inclusiv pauza intre sesiuni. In fiecare vineri de la orele 10-12 eram prezenta la ora de educatie fizica cu multa daruire. Eram cativa de la mine din specializare care nu isi dreau ora de sport. Penru ei era o pierere de timp multi dintre ei motivand nebifarea orei de educatie fizica, ca asa nu au avut niciodata vreo tangenta cu sportul. Si atunci am inteles secretul. Ca fiecare dintre noi suntem sti muati de ceva diferit, ca unora le plac sporturile antrenante performand mai bine in grupuri, altora cele singulare, in care face jocul cum vrea el. Fiecare are ritmul sau, si isi atinge potentialul intr-un mod unic i, iar prin dans il gasisem pe al meu: ritm si punct e pornire care o viata activa.
O scoala faimoasa de cursuri de dans in Bucuresti este Soft Steps, insemand pasi moi, calzi, adica nu te hurduca nimeni, si nu obosesti pana iti piere vlaga. In asta consta frumusetea dansului. Spre deosebire de epuizantele ore de educatie fizica din scoala generala cand eram practic supusa la eforturi fizice care nu-mi provocau nici o placere fizica, in dans totul incepe cu pasi mici, usor timizi la inceput, apoi mai indrazneti. Am putea compara dansul cu actul indragostirii, si al dragostei: contact vizual, atingere, punct culminant, si atingerea delicata din final.
La cursuri am facut pasi de vals usor, vals vienez, tango, cha-cha, salsa. Am descoperit ca imi place valsul vienez , insa mi-ar placea sa urmez niste cursuri de samba pentru ca imi par mai antrenante. Si dansul ajuta la slabit, iar samba e un dans a carui miscari a inspirat zumba-tehnica de aerobic si dans.
Scoala de dans Soft steps e o loc in care multe generatii de mici dansatori s-au format, aparand inclusiv si la televizor. Soft Steps organizeaza cursuri de dans pentru copii, adulti, cat si pentru seniori. Indiferent de varsta trebuie sa redescoperim ca viata e frumoasa.

Toata lumea are acele guilty pleasures, sau placeri vinovate de care ne rusinam. Daca ca ganditi la aspecte neo-puritaniste, departe de mine aceste ganduri. Voi scrie astazi despre placerile vinovate ale unui adult pentru copilul din sine.
Societate ne constrange ca incepand de la o anumita varsta sa fim adulti; tricourile Hello Kitty sunt pentru adolescente, insignele pentu tineri rebeli, jucariile de plus pentru copii, iar imprimeurile cu animalute amuzante erau pentru mignionii de la gradinita. Suntem oameni mari, sa lasam copiilariile.
Dar ce e mai frumos oare ca reinnoirea momentelor placute decand eram copii. Inghetata la dozator, vata de zahar, furatul prajiturilor din camara atunci cand scapam cateva minute de sub supravegherea mamei. Ca orice copil ma bucuram de orice clipa, si traiam in prezent, nestiind de trecerea timpului. Imi amintesc ca acele momente au fost singurele in care am simtit ca experimentat fericirea adevarata. Eram eu cu mine, descoperind lumea in modul propriu. Aveam un stil de joaca diferit de al copiilor de varsta mea. Desi eram fata nu-mi placeau papusile. Am si acum acasa cele trei papusi pe care le-am primit cadou. Nu ma jucam cu ele, doar le spalam hainutele si atat. Erau doar simple obiecte de decor. Mie imi placea sa cutreier dealurile, sa ma imaginez un cercetator stiintific care face reportaje pentru Teleenciclopedia( o emisiune stiintifico-eductiva care se derula cu mult timp in urma pe TVR1), visam sa explorez padurile amazoniene, sa fotografiez maimute in jungla, si sa colectionez pietre din insule, si sa petrec timp cu verisorul meu care era in aceiasi ureche cu mine. Din acele jucarii de exterior de care m-am bucurat in copilarie sunt cele din categoria triciclete si trotinete . Mai intai am avut o tricicleta pe care am pedalat-o pana la varsta de 5 ani. Apoi aveam o trotineta de metal argintie cumparata de tata, sau confectionata de el, ca nu-mi spusese, era doar un cadou pentru copilul care nu avea stare. Eram pur si simplu extaziata de aceasta inventie umana, fiind mult mai placuta joaca cu trotineta decat cu bicicleta pe care niciodata nu reuseam sa-mi gasesc echilibrul.
Jucariile de casa care imi placeau era: set oglinda si perie de par, galetusa pe care o umpleam cu apa ca sa ud florile, caramizile lego; cand am crescut mai mare ma bucuram de jocurile oamenilor mari: joc de puzzle in familie, un joc pe sah adaptat abilitatilor mele; mai jucam sah cateodata cand castigam in fata tatei, si castiga mama. Asa invatasem in viata ca nu intotdeuna castigi, ca exista un echilibru in toate. Joaca ne pregateste pentru cand suntem oameni mari.
Imi plac si acum aceste jucarii pentru copii: trotinete mici pentru oameni mari. Trotienta devenise o jucarie comuna pentru verisorul meu ce o gasea la fel de fascinanta. Si asa zilele trecute cand ma plimbam prin parc am vazut o doamna ce se plimba cu o trotineta. Imediat am avut o revalatie a copilariei si mi-am zis: Ce-ar fi daca-ar fi/Sa fim noi iarasi doi copii?.
Sursa foto: trotineta- bestkids.ro
Asa ca gasit pe un site cu jucarii Bestkids o trotineta pentru adulti: Trotineta Hot&Chocolate cel mai apropiat model de jucaria mea din copilarie. Este pliabila cu cadru si cric din aluminiu si ghidon ajustabil, avand un sistem de pliere rapida. Are un ghidon ajustabil pentru orice marime, roti cu rulmenti 8″, accepta orice omulete cu o greutate de pana la 100 kg, si orice copil cu varsta intre 5 si 99 de ani.
Dar sa nu va formati o impresie gresita cum ca as fi fost o obraznicatura de copil, ce umbla doar pe afara. Din jocurile de interior imi placeau jucariile cu caramizi lego, cred ca printre putinele jocuri care ma fascinau la fel de mult ca si pe ceilalti copii. Nu stiu altii cum sant dar un set de lego basic bricks deluxe cu care poti construi orice pot fi un cadou pentru orice adult care nu vrea sa renunte la copilarie.
Fiecare cu ale sale. Am prietene care inca mai colectioneaza jucarii de plus, au accesorii si haine imprimate cu Hello Kitty, si nu se dau la o parte de a sotron jucand 1-2 minute cu copii din vecini.
Voi ce amintiri aveti legate de copilarie?

Am fost multa vreme pe drumuri, fiind nevoita sa-mi fac des bagajele. Impachetari si despachetari totu devenise un automatism. Ce pun in valiza tinea de o lista pe care o faceam inainte, in care cu liniuta scriam tot ce trebuie sa iau cu mine. Acea lista o iau cu mine, la destinatie. Dupa ce se termina voiajul cand fac din nou bagajul verific din nou lista.
Oriunde merg iau cu mine cate o carte. Cand merg cu trenul imi place sa citesc. Majoritatea tinerilor am vazut ca se joaca pe tableta sau se uita la un film. Eu lucrez destul de mult timp pe calculator: mailuri, social media, blog. Pur si simplu vreau si eu sa citesc o carte. Dintre domeniile preferate: literaratura rusa, psihologie, turism si calatorii, spiritualitate si religie.
Imi place sa citesc, asa ca iau cu mine in vacanta tot timpul carti. Mai jos sunt trei carti pe care nu le am inca in biblioteca dar mi-ar placea sa le citesc.
Sursa poza: elefant.ro
Sursa poza: elefant.ro
Sursa poza: elefant.ro
Imi iau haine destule. Nu obisnuiesc sa-mi cumpar haine de la fata locului. Daca imi place vreun tricou, sau o pereche de sosete imi cumpar, dar vreau sa fiu pregatita. La capitolul articole de imbracaminte imi iau tot timpul un numar rezonabil de sosete (una pentru fiecare zi), lenjerie intima, si haine in functie de sezon. Vara am tot timpul in bagaj doua rochii de zi, maieuri, pantaloni scurti, tricuri, o palarie, pantaloni lungi, fusta, un hanorac subtire.
Accesorii ca umbrela, uscator de par, geanta, carnet pentru notite, pix, servetele uscate, servetele umede nu se lasa acasa; oriunde merg am nevoie de cosmetice: gel de curatare pentru fata, demachiant, gel de dus, sampon, crema de corp, crema protectie solara pentru corp, crema protectie solara pentru fata, balsam de buze. Iau cu mine si produse de make-ul, dar in numar mai redus daca merg pe litoral. vara eu nu obisnuiesc sa ma machez. Nu folosesc fond de ten, doar BB cream atat pentru zilele insorite de la mare, dar si de la munte. Prefer sa-mi vopsesc genele si sprancenele, decat sa-mi car rimelul dupa mine peste tot. Stiu ca odata am facut aceasta greseala sa-mi iau rimelul in bagaj, era vara, si cand am coborat dupa 7 ore de mers in tren, rimelul arata ca fiert, Pur si simplu l-am aruncat dupa. Cosmeticele se pastreaza si se transporta intr-un mediu adecvat cu o temperatura optima. Eu le tin in frigider: rimelul, creionul de ochi, tusul, balsamul de buze, mastile de fata crema BB, fondul de ten. M-am invatat minte dupa aceasta experienta toropitoare si atunci cand calatoresc imi pun produsele sensibile intr-o geanta mica termoizolanta. Aceste gentute se gasesc penste tot, in diverse marimi si culori; sunt captusite pe interior cu aluminiu lucios, si vin la pachet cu niste racitoare la care se pun la congelator sa inghete dupa care pastreaza temperatura optima in gentuta pana cand se dezgheata total lichidul continut de recipiente. De preferat mai multe racitoare pentru o temperatura mai scazuta, pentru mai mult timp
Bineinteles iau cu mine telefonul, incarcator, si laptopul daca implica o calatorie destul de lunga. Aparatul foto ma insoteste peste tot, o harta a regiunii sau un ghid daca le am deja.
Disclaimer! Cartile listate mai sus sunt preluate pe pe magazinul online elefant.ro. Mai nou acestia si-au lansat un clubul elefant.ro pentru pasionatii de citit; printre beneficiile beneficiile abonarii la acest club (voucherul de bun venit in valoare de 90 lei, cadouri si reduceri exclusiviste), elefant.ro se pozitioneaza pe piata romanesca ca mall online pentru intreaga familie, oferind clientilor sai o selectie de peste 130.000 de produse din zona de carte, ebooks si ereadere, jucarii&bebe, imbracaminte, incaltaminte, accesorii si cosmetice&parfumerie.
Voi ce puneti in bagaj?
Precum spuneau prietenii nostrii latini: Barba non facit philosophum, adica barba nu te face filosof, dar ai facut primul pas pentru a deveni unul, as completa eu.
In viata esti #pebarbata.Tine de tine sa alegi unde vrei sa mergi, si ce vrei sa faci. Prin liberul arbitru ni s-a oferit darul libertatii. Barba nu te face filozof, dar ce te impedica sa devii unul. Esti pe barba ta, si oricand ai putea sa incerci sa fii. Daca vrei ceva, iti asumi riscurile. In literatura motivationala se spune ca daca incepi sa te porti ca X, sau sa te imbraci ca X, poti deveni un X foarte repede. Este un rezultat obtinut in urma unui algoritm necunoscut ce insumeaza munca, caracter, vointa, motivatie, genetica, mediul de viata, energie universala, si dorinta.
Fara sa vrem judecam dupa aparente. Daca esti imbracat in sutana, esti preot. Daca ai ochelari, o servieta in mana si citesti o carte in metrou-esti profesor; daca ai un vraf de hartii in barte si o geanta tip postas ce atarna greoi cu alte carti-esti student. Micile diferente de stil faca o anumita tinuta, si look sa fie complet format, si sa intre intr-o anumita tipologie. Chiar daca suntem in anul 2014 oamenii gandesc dupa aceleasi stereotipii tribale: esti ca mine, din lumea din tribul meu, daca arati si mai ales daca te imbraci ca mine. In vremurile antice filozofii si profesorii purtau barba, ca semn al intelpciunii.
In zilele noatre barba este atribuita asa ziselor triburi urbane de hipsteri care au vrut sa fie diferiti de ceilalti. Eu nu ii vad ca undermainstram, si ca trend-setteri, contribuind la un adevarat curent in moda, si in viata de zi cu zi. Moda se reinventeaza asa si barba Credc a anul trecut ma uitat la televizor pe Fashion TV, si toate modele masculine purtau barba. Se trasa deja directia catre reintoarcerea la moda sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX cand erai chic cu monoclu si barbic. Invers stereotipurilor, hipserii sunt oameni creativi, care activeaza in domenii sociale si creative.In ciuda vorbelor pe care oamenii le spun cu ura despre ei, si toata masa de critici, ei sunt pe barba lor, si isi asuma statutul.
În această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook.