Familia perfecta nu exista. E doar un mit creat de revistele colorate, si de emisunile TV care promoveaza valori rasturnate, si concept e basm, ca hrana pentru marii producatori de bunuri de consum. Imaginile acelea pe care le vedeti in clipurile publicitare cu sotia perfecta, si mama exemplara, ca nici intr-o ora arata ca un fotomodel din reviste, se imbraca la patru ace, si face sansivuri delicioase ca prin minune, e un streotip fad, care induce in eroare creierele usoare.
Cum ideea de femeie perfecta este pur idealista, si subiectiv, asa si ideea de familie perfecta. Doi parinti extraordinari pot fi familia perfecta epntru un copil, iar pentru altul demodati si plictisitori. Uneori tata e rau, si mama iertatoare, sau tata cool, si mama ca la armata.
Insasi ideea ca femeia trebuie sa le faca pe toate e depasita. Da stim: cariera, bani, frumusete, tinerete vesnica, si 3 copii daca se poate: asta in cazul in care angajeaza o bona, sau chiar doua.
Cred ca meseria de parinte este cea mai grea datorita lipsei de comunicare si intelegere intre generatii. Fiecare generatie are stilul ei de viata, si filozofie a propriilor decizii.
Intelegerea defectuoasa a semnalelor de comunicare sta la baza conflictelor intre parinte si copil. Si nu mai zic de imaginea de parinte perfcet care este promovata la TV si in revistele din hartie lucioasa: pupa-l in crestet si atunci cand intrece limita, cumpara o tona de jucarii pe an, si lasa-l sa se dezvolte singur ca un copac in livada nimanui.
Imi amintesc cand mergeam la scoala mama se trezea cu mult timp inaintea mea pentru a fi pregatita, ca eu sa fiu pregatita, si imi prepare micul dejun. Venea la ora fixa cand trebuie sa ma ridic din pat, ca sa se asigure ca am facut-o, si sunt gata pentru o noua zi. Regula numarul 1 era sa imi fac intotdeauna patul; la vremea aceia nu am inteles niciodata rostul; de ce sa-l mai fac, daca trebuia sa-l desfac la loc? Suna asa militareste. Mama nu era cool deloc.
Raspunsul era scurt, si sec, dar logic pentru ea: Pentru ca asa trebuie. Acum dupa 20 de ani inteleg ce inseama acest asa trebuie; studiile arata ca atunci cand iti fac regulat patul dimineata se formeaza inconstient un obicei de disciplina in timp si spatiu: devii in timp punctual, si ordonat atat in ganduri, car si obiectele tale. Asta o spun studiile rezultate studiilor de neoro-comunicare si neouro-limbaj din SUA.
Lumea moderna sta sub semnul constientizarii timpului; clipele au o alta dimensiune. Parintii nu mai au timp sa stea cu copii. Copii mananca prostii sub ochii parintilor. De multe ori imi amintesc ca profitam de agitatie ca sa mai mananc o gogoasa dimienata. Imi placea ca era dulce. Si mda mama spune: Ana nu mai manca atatea dulciuri, nu e bine pentru sanatate. Si odata m-a prins si mi-a tinut o predica cat e ziua de lunga. Si n-am inteles de ce, si iar nu era perfecta. Iar peste 20 de ani citind o carte extraordinara numita Maximum Willpower de Kelly McGonigal am aflat ca experimentele de cercetare in neuro-marketing au aratat ca acei copii care se stiu sa isi stapaneasca impulsurile, si inteleg notiunea de a pune la pastrare pentru mai tarziu, sau a nu manca toate preajiturile odata, si a lasa pentru maine, in viitor, in viitor sunt mai sanatosi, nu au vicii, si nici creavings le zic ei (in gen pofte neomenesti de fast-food, si gustari dulci sau sarate), si reactioneaza cu calm in situatii limita. Off daca as fi stiut de atunci, sau daca mi se spunea altfel.
Asa s-au dezvoltat in timp cursuri de parenting, pentru ca parintii sa comunice facil cu ai lor copii, reusind sa se faca intelesi pe limbajul lor. Prin joaca se intareste legatura parinti-copii, si devine puternica si durabila pentru viitor.
